Paza Celor 5 Simturi 6r112n

http://www.ortodoxia.md/component/content/article/35-cri-audio/ 1668-sfantul-nicodim-aghioritul-paza-celor-5-simuri-audio Sfântul Nicodim Aghioritul - Paza celor 5 simturi Trupul este un palat împaratesc, iar mintea e ca un împarat Trupul este stapânit de minte Care este caderea lui Adam Pricina venirii lui Hristos 1.Pazirea vederii. Ce este vederea si ce ochii Ce se cade a face cineva când va fi rapit cu ochii Ce sa faca cineva când vorbeste cu femeile Pilde despre cei ce nu si-au pazit ochii 2.Pentru pazirea auzului. Trei vatamari se nasc din cântecele cele dezmierdatoare Pentru pazirea de auzirea clevetirilor 3.Pentru pazirea mirosului. Câte rele pricinuiesc miresmele Cum sunt pedepsiti cei ce folosesc miresme 4.Pentru pazirea gustului Ce se naste din multele feluri de mâncare Desfatarea vatama mai ales pe cei tineri 5.Pentru paza pipairii. Ce este pipairea si care este lucrarea ei ................................................................................ ............... http://mantuire.50webs.com/na_5simturi.html SFANTUL NICODIM AGHIORITUL DESPRE PAZA SIMTURILOR Ce sînt organele simturilor Aceste organe ale simturilor sînt ferestre prin care intra în suflet via ta si moartea: viata, atunci cînd se ocîrmuiesc bine si nu îsi primesc desfatarile lor cele firesti; iar moartea, cînd ele gusta mortaciunile, ca pasarile hoitare, tarîna , ca sarpele, si putreziciunile, ca mustele. Acestea se întîmpla cînd gusta din dezmie rdarile cele vatamatoare de suflet si purtatoare de moarte. De aceea, si dumnezeiescul Ieremia, vorbind despre aceste simturi, zicea: ?S-a s uit moartea prin ferestrele voastre? (Ieremia 9:20). Cu ce se aseamana organele simturilor Sîrguieste-te sa-ti cureti sufletul de întinaciunile aduse de organele s imturilor! Se cuvine a vedea cum Mirele se iveste prin ferestre, adica prin simt urile noastre. Cînd cugetam la legea Domnului ziua si noaptea, desfatîndu-ne întru dum nezeiestile cuvinte si luînd aminte la cele scrise cu umilinta si cu întelegere, ne deschidem ferestrele noastre si primim fata Mirelui. Iar cînd altii citesc dumneze iestile cuvinte sau vorbesc despre Dumnezeu, si noi ascultam, din nou se iveste Mirele, de data aceasta prin ceilalti, si ne arata noua felul frumusetii Lui, po rnind de la cele din afara spre cele dinlauntru, caci ele se aseamana pîraielor tu lburi (asemanarea este a Marelui Vasile). Aceste pîraie, dupa ce vor iesi din albi

ile lor în vreo iarna, din pricina ploilor celor repezi, tîrasc în curgerea lor orice li s-ar întîmpla în cale: pietre, lemne, pamînt si altele de acest fel. Tot asa si organ ele simturilor: dupa ce o data s-ar lasa de Domnul mintea, daca s-ar dezlipi vre odata mintea de la Dumnezeu, se reped cu mare iuteala la lucrurile simtite si, tîrîn d cu ele privirea necinstita, urîta cuvîntare, auzul rau si, pe scurt, toata mizeria si necuratia poftelor, se întorc înapoi si le baga pe toate în ticalosul suflet, facînd u-l întunecat si plin de atîtea chipuri urîte si strigari rasunatoare. Deci, într-un cuvîn t, îl îneaca pe loc în patimi, prefacîndu-l în pestera de tîlhari sau gazda de necurati. Pentru care pricini se cuvine a se nevoi mintea sa-si închida organele simturilor sale Sîrguieste-te a-ti închide organele simturilor tale, caci ele sînt cararil e cele lesnicioase catre rautate, precum si intrarile pacatului ? dupa cum zice Grigorie Cuvîntatorul de Dumnezeu: ?Sa nu facem vreun hatîr lesnicioaselor cai spre rautate si nici intrarilor pacatului? (Cuvînt la Nastere). Te sfatuiesc sa-ti pui întreaga putere spre pazirea organelor simturil or tale. Te sfatuiesc sa fii cu luare aminte si, iarasi, te sfatuiesc sa te si n evoiesti. Îti repet acelasi lucru de atîtea ori pentru ca: 1) Diavolul sta întotdeauna înaintea noastra, pîndind si pazind organele s imturilor noastre; si, îndata ce îi vom deschide numai un singur organ, intra în sufle tul nostru si ne omoara ? dupa cum zice dumnezeiescul Isaac: ?Caci vrajmasul sta privind, pîndind, si asteptînd ziua si noaptea înaintea ochilor nostri si cercetînd pri n care intrare a simturilor noastre deschise lui poate sa intre. Si, ivindu-se o oarecare negrija în vreuna din cele spuse mai înainte, trimite vicleanul si nerusin atul cîine sagetile lui.? (FR 10, Cuvîntul 26, p. 148). 2) Nu numai prin ochii cei curiosi pofteste si prea-curveste cineva cu inima ? dupa cum a zis Domnul ? ci curveste si prea-curveste si prin auz, mir os, gust, pipait, adica, într-un cuvînt, prin toate simturile laolalta. De aceea a z is Grigorie Cuvîntatorul de Dumnezeu, în vitejestile sfaturi catre fecioara: ?Fecioa ra, fii fecioara si cu urechile, si cu vederea, si cu limba! Caci pacatul pe toa te le cuprinde.? Iar cel de un nume cu dînsul, adica dumnezeiescul Grigorie de Nys sa, zice: ?Urmînd noi cuvîntului Mîntuitorului si socotind fiecare organ al simturilor în parte, putem sa adaugam ca si cel ce a auzit spre a pofti, si cel ce a pipait, precum si cel care si-a dat toata puterea din el în slujba dezmierdarii, cu inima prea-mult a pacatuit.? Cei ce sînt în lume se cade a-si pazi simturile lor mai mult decît pustnicii Marele Vasile scrie catre cel ce vietuieste în lume: ?Caci, pentru do bîndirea mîntuirii, este nevoie de mai multe osteneli si de paza, dupa ce ai trait în mijlocul curselor si al tariei puterilor razvratite si dupa ce ai în jurul tau întarît arile pacatelor si trezesti toate simturile tale ziua si noaptea catre dorinta l or? (P. S. B. 18, Cuvînt ascetic (I), p. 62). Noi, daca ne vom birui de mîncare si d e bautura, nu vom suferi un razboi atît de cumplit, deoarece pustia, precum si lip sirea de vederile necuviincioase, de sunetele ispititoare si de celelalte pricin i spre pacat, se fac asemenea unui zid care ne pazeste. Noi biruim printr-un raz boi mai mic, dupa cum a zis Sfîntul Isaac: ?Cînd (simturile) nu primesc simtirea luc rurilor, se va cîstiga biruinta fara lupta? (Cuvîntul 44, p. 230). Caci prea-întelept a zis Avva Pavel, cel cu darul dreptei-socotinte, ca cei ce sînt departe de lume s e aseamana cu cei ce se afla departe de prapastie si, chiar de s-ar trage de dia vol, pîna vor ajunge la ea, striga catre Dumnezeu, iar El vine si-i slobozeste. Da r cei ce se afla în lume se aseamana cu cei ce sînt lînga prapastie si, cînd se trag de diavol, nu apuca a striga catre Dumnezeu, ci îndata se surpa în ea. Cum îsi închide cineva simturile sale fata de dulcetile lor

Ce învatam noi din aceasta, deci? Învatam ca toata forma raului si toata închipuirea pacatoasa intra în suflet prin mijlocirea si totodata cu ajutorul organ elor simturilor. Daca aceste organe nu se vor închide, atunci nu se vor închide nici rautatile si nici patimile. Asculta însa cum se închid acestea: ferestrele biserici i lui Solomon erau împletite cu mreji, pentru a nu intra gîzele necurate. Caci asa e ste scris: ?... si ferestrele mrejuite? (Iezechil 41:16). Iar aceasta era o preînc hipuire, deoarece cel care vrea sa nu-i intre în suflet dulcetile cele necurate al e simturilor trebuie sa aiba mreji împletite la ferestrele organelor simturilor sa le. Dar care sînt mrejele? Iata-le: pomenirea mortii, gîndul la raspunsul pe care va trebui sa-l dam la înfricosata Judecata si pomenirea muncilor celor vesnice. Prin aceste cugetari, omul poate sa lepede dezmierdarile si pacatele cînd se va întîmpla c a acestea sa-i stea înaintea ochilor si a celorlalte organe ale simturilor. Întelept ul Nil adevereste ca acestea asa sînt, zicînd: ?Cei ce vor sa-si pazeasca cugetarea curata ca pe o biserica trebuie sa-si îngradeasca înaintea simturilor piedici, din gîn durile care se înfricoseaza de judecata viitoare, precum s-au întocmit acolo îngraditu ri la ferestre, ca sa nu patrunda nimic din cele necurate. Acestea au rostul sa opreasca intrarea chipurilor necurate, care vor sa se strecoare înauntru? (FR 1, N il Ascetul, Cuvînt trebuincios si folositor, cap. 50, p. 247, 1993). Iar dumnezeie scul Isidor Pelusiotul, învatînd în ce chip se cade a-si pazi cineva simturile sale de dezmierdari, zice ca mintea trebuie sa stea ca un împarat si stapînitor, avînd drept ostasi gînduri înfricosatoare si înarmate, pentru a pazi usile simturilor si a starui în oprirea vrajmasilor, ca nu cumva acestia sa intre înlauntru. Daca (dusmanii) nu v or putea intra înlauntru, razboiul si biruinta vor fi usoare, dar, daca vor intra, razboiul va fi greu iar biruinta cu îndoiala. Cu ce se aseamana patimile De aceea zicea si Avva Pimen ca ? precum serpii, daca se închid în vreun vas si nu li se da hrana, mor încet-încet ? tot astfel si patimile launtrice din in ima, atunci cînd se închid si nu vor lua dinafara hrana lor cea puturoasa vreme îndelu ngata, prin organele simturilor trupului, slabesc si mor. Diavolul moare daca nu a cîstigat dulcetile simturilor Din cele spuse mai sus, urmeaza ca diavolul, care are drept hrana pa timile si dulcetile simturilor, daca ar fi lipsit de o hrana ca aceasta, moare s i el împreuna cu ele, dupa cum zice Iov: ?Furnicoleul a pierit, neavînd mîncare? (Iov 4:11). Din ce pricina se numeste diavolul - furnicoLEU Înteleptul Nil a dat o tîlcuire la acest cuvînt, zicînd ca diavolul se cheam a furnicoleu, la fel si oricare patima, caci, la început, patimile se arata mici c a furnicile, iar pe urma ajung si se fac ca leii: ?Vrînd marele Iov sa arate curse le pe care le întinde patima, i-a nascocit un nume alcatuit de la leul cel foarte în draznet si de la furnica cea foarte marunta. De fapt, momelile (atacurile) patim ilor încep de la închipuirile cele mai marunte, furisîndu-se pe nebagate de seama ca o furnica, dar la sfîrsit se umfla asa de tare, ca alcatuiesc pentru cel pe care lau prins în cursa o primejdie nu mai mica decît napustirea leului. De aceea, luptato rul trebuie sa lupte cu patimile înca de atunci de cînd vin ca o furnica si pun în fat a putinatatea ca o momeala. Caci, de vor ajunge la puterea leului, va fi greu sa le biruiasca si tare îl vor strîmtora. Trebuie sa nu le dea nicidecum de mîncare. Iar mîncarea acestora, precum s-a spus adeseori, sînt chipurile simtite venite prin sim turi. Caci acestea hranesc patimile, înarmînd la rînd pe fiecare idol (chip) împotriva s ufletului? (FR 1, Cuviosul Nil Ascetul, cap. 49, pp. 246-247). Prin toate acestea, arata vrajmasului ca nu esti un rob al simturilo r tale, ci un domn si un împarat; arata-i ca nu esti numai carne si sînge, ci si min

te cuvîntatoare [rationala], rînduita de Dumnezeu a fi iconom si singur stapînitor pes te patimile cele necuvîntatoare [nerationale] ale trupului. Zi întru sine-ti acea înte leapta cugetare despre reaua obisnuinta: ?Dezvatarea de rautati este pentru oame ni o lupta neasemuit de nobila.? [?] Si ? ca sa zic pe scurt ? iata ca Îngerii sta u sus, tinînd cununi în mîini; iata ca Hristos, puitorul de cununi, de cîte ori vei biru i în acest razboi si nu te vei pleca la dezmierdarile organelor simturilor tale, t ot de atîtea ori te va încununa cu nevazute cununi. Caci zice Marele Vasile: ?Dureri le aduc slava, iar ostenelile pricinuiesc cununi.? Însa daca te-ai biruit o data ( care sa nu fie!) sau chiar si de doua ori, sa nu cazi desavîrsit, ci stai cu barba tie, chemîndu-L în ajutor pe Dumnezeu. Si, daca vei face asa, îndata darul lui Dumneze u o sa vina în ajutorul tau si nu te va lasa sa fii biruit desavîrsit de vrajmasul. Vrei sa te încredintezi de acest lucru? Urmeaza-mi, vom merge la Sodoma. Iata, ai ajuns. Dumnezeiasca Scriptura ne spune ca cei cinci împarati ai Sodomitenilor erau supusi împaratului Asirienilor, care se numea Kedarlaomer, precum si celorlalti t rei împarati împreuna cu el, platindu-i vreme de doisprezece ani tribut si haraci. În al treisprezecelea an, s-au îndepartat si nu au mai vrut sa plateasca obisnuita da jdie împaratului Asirian si celor împreuna cu dînsul. Kedarlaomer s-a mîniat foarte tare din pricina aceasta. A adunat putere [oaste] mare si dadu razboi celor cinci împa rati. În al paisprezecelea an, au fost biruiti cei cinci împarati deodata si robiti. Ce se întîmpla însa? Auzind Avraam de acest lucru, pentru dragostea lui Lot, nepotul sau, alearga, se duce, bate razboi, biruieste si îl slobozeste împreuna cu toata cas a lui. Ce legatura are razboiul facut în Sodoma cu organele simturilor Aceasta spusa mai sus este o istorie care se întelege altfel cînd o pune m în legatura cu cele cinci organe ale simturilor, cu diavolul si cu patimile. Cei cinci împarati sînt cele cinci organe ale simturilor care, pîna la vîrsta de 12 ani ai copilului, din pricina neputintei de a deosebi si a nedesavîrsirii partii celei cu vîntatoare [rationale], se îndulcesc de dezmierdarile cele simtitoare, platind astfe l acest haraci Asirianului diavol si celor trei împarati împreuna cu dînsul, adica cel or trei patimi începatoare si cuprinzatoare: uitarea, necunostinta si lenevirea. D upa ce partea cea cuvîntatoare va începe sa deosebeasca binele si raul, din pricina vatamarii ce i-o pricinuieste aceasta robie, cele cinci organe ale simturilor, o prindu-se de catre partea cea cuvîntatoare, nu mai vor sa plateasca haraci vrajmas ului, adica nu mai vor sa se îndulceasca de dezmierdarile lui cele poftitoare. De aceea, vrajmasul da razboi mare, luptînd si gîdilînd aceste organe ale simturilor, vre a a le aduce spre obisnuita lor dezmierdare, biruindu-le. Dar Iisus Hristos, Cel ce Se trage din samînta lui Avraam, fiind chemat în ajutor, aude, vine si, întarind p artea cea cuvîntatoare cu darul Sau, le elibereaza pe simturi de biruinta cea desa vîrsita a vrajmasului. Sfîntul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, Ed. Buna Vestire, Bacau, 200 0 Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim