Rezumat Doua Loturi 24q20

REZUMAT DOUA LOTURI În această nuvelă este vorba de domnul Lefter care și-a pierdut două bilete de loterie cumpărate cu câteva zile în urmă. În căutarea acestora el este ajutat și de madam Popescu. Într-o zi zi, lotăriile au tras biletele câștigătoare iar loturile extrase aveau chiar numerele biletelor domnului Lefter. Acesta nu știa nimic, până într-o seară, când a venit la el în vizită căpitanul Pandele, cel care i-a dat banii de bilete, și i-a spus că a câștigat loturile cele mai mari. După plecarea căpitanului d-nul Lefter iar s-a apucat de căutat biletele. Acesta, așezându-se pe canapea, și-a dat seama unde ar putea fi. Erau într-o jachetă cenușie care a dat-o madam Popescu la o chivuță în schimbul la 10 farfurii. Nervos, domnul Lefter sparge farfuriile iar apoi, împreună cu madam Popescu și căpitanul Pandele, pornesc spre Țâca, chivuța. Spre seară, ei au ajuns la casa chivuței, o casă mică și amărâtă. Când au intrat au văzut-o pe Țâca și pe o femeie bătrână care făcea mâncare. După o discuție, domnul Lefter observă pe un pat niște haine și a început să le examineze pe fiecare. Negăsindu-și jacheta, acesta o i-a din nou la întrebări pe Țâca. Ea îi spuse că jacheta este pe ea. În acel moment fata îi dă jacheta domnului Lefter dar nici acolo nu găsește biletele. După această întâmplare, cei trei s-au dus la berărie și au început să discute despre situația actuală. Tot acolo d-nul Lefter a citit și gazeta de seară din care a aflat că dacă nu se duce cu biletele la loterie pierde banii. Imediat, îl vede pe șeful său la care s-a rugat să-l lase în concediu 2-3 zile, zicând că e bolnav. După o ceartă, șeful domnului Lefter pleacă supărat. După aceea domnul Lefter pleacă și el la secție să o vadă pe Țâca, deoarece ea a fost arestată. Când ajunge acolo, acesta află că a fost eliberată și lăsată să plece acasă. De acolo, d-nul Lefter s-a întors la cocioaba unde stătea Țâca. Cum îl văzură, Țâca și bătrâna au sărit pe el și l-au lovit. Speriat, domnul fuge acasă unde a primit o scrisoare de la un coleg de muncă, aflând că trebuie să vină la servici. Dimineața următoare, se prezintă în biroul șefului său. După ce au vorbit, domnul Lefter trebuia să-i aducă șefului un dosar. În biroul lui, lângă dosar observă două hârtiuțe mici care erau biletele. Fericit, el s-a apucat să-și scrie demisia. Trecând din nou pe la biroul șefului, domnul Lefter pune pe masă dosarul și demisia.

Mai târziu, domnul a trecut pe la loterie și a prezentat biletele bancherului. Uitându-se atent la bilete, bancherul îi spuse că a încurcat biletele. În acel moment, domnul Lefter disperat l-a luat la bătaie pe bancher. Ajutat de forțele de ordine, bancherul l-a dat afară de acesta. După atâta muncă și trudă, domnul lefter nu s-a ales cu nimic.

CARACTERIZARE: LEFTER POPESCU Caracterizarea personajului Lefter Popescu Personajul principal al nuvelei este Lefter Popescu, pe care l-am putea incadra in tipul/categoriaghinionistului/ghinionistilor. b5n8213bm38lrqEl este omul pe care norocul il ocoleste, de care intamplarea isi bate joc.Lefter Popescu este caracterizat prin mai multe mijloace:prin numele pe care il poarta;prin spatiul in care traieste;prin limbaj;prin starile sufletesti pe care le traieste.Numele personajului (Popescu) este unul des intalnit in opera luj Caragiale, provenind, se pare,dintr-un substantiv comun („popa") plus sufixul „eseu" (foarte la moda la finele veacului al XlX-lea).Bucurestean cu tabieturi (cum ar fi mersul la berarie), casa si consoarta, domnul Popescu ar putea fiun om oarecare, comun. Prenumele „Lefter" (diminutiv de la Eleutheriu) inseamna om fara nici un ban, fara o lescaie inpunga. Aceasta este adevarata sa fata, intrucat asa il numesi autorul si celelalte personaje.Numele pe care parintii i l-au dat la botez (Eleutheriu) apare o singura data (pe cererea de demisie)si suna destul de pompos, in contrast cu „functia" sa de impiegat.Un alt mijloc de caracterizare il constituie spatiul in care traieste personajul: locuinta lui se afla pestrada Pacientei (care inseamna „ingaduinta"). S-ar parea ca destinul nu este „ingaduitor", de parcanumarul 13 (pe care il poarta casa) i-ar fixa soarta de om urmarit de ghinion. Asa pct fi explicatenecazurile de la serviciu, lista gresita a numerelor castigatoare, odiseea cautarii biletelor, rezultatulfinal.Aceeasi trasatura este subliniata in cuvintele lui Lefter Popescu: la berarie, cand cumpara lozurile,el rade pesimist („ Ti-ai gasit! eu si noroc!"), iar in scena urmatoare, tot la berarie, convingerea caeste urmarit de ghinion transpare in cuvintele: „Ha ha ha! sa stii, nene Turturene, ca le gasimtocmai a doua zi dupa termen... imi cunosc eu norocul!...". Aceste vorbe (insotite de un hohot deras „vanat") sunt concluzia amara a unei vieti lipsite de noroc. „Doua loturi" este o

nuvela psihologica, in care autorul urmareste evolutia starilor sufletesti princare trece Lefter Popescu, de la aflarea vestii si pana cand aluneca in nebunie.Mai intai, atunci cand capitanul Pandele il anunta ca biletele sunt castigatoare, domnul Popescu este naucit de veste, cu atat mai mult, cu cat fusese mereu pesimist si neincrezator in norocul lui. In cele trei zile de cautare, este stapanit de nervozitate, cu o clipa doar de iluminare (atunci candcrede ca a pus biletele in jacheta cenusie); vestea instrainarii obiectului il face sa devina violent, lasandu-si, totusi, placerea de a sparge farfuriile una cate una, spre spaima sotiei sale. Speranta ca-si va gasi jacheta in maldarul de haine vechi din bordeiul tigancilor il face sa cauteinfrigurat, dar fatalitatea il urmareste si aici, chiar dupa ce isi gaseste obiectul (din care lipseaubiletele). Inspaimantat de prezenta sefului sau la berarie si surescitat de notita aparuta in ziar, LefterPopescu are o explozie de furie la adresa comisarului si a autoritatilor (asupra carora varsa untorent de invective); pe urma, se leagana in iluzia ca le-ar putea induiosa pe tiganci, dar bataiaprimita il face sa „cada" in realitate.Osciland intre nadejde si disperare, Lefter Popescu ajunge la suprema fericire, in momentul gasiriibiletelor: „ Toti zeii! toti au murit! toti mor! numai Norocul traieste si va trai alaturi cu Vremea,nemuritoare ca si el!". Acum, omul timorat de superiori face un gest demn (dar sinucigas): isi da demisia, tratandu-1 ironie „turbatul".Ultima cadere se petrece in biroul bancherului: omul naiv care visase sa-si depaseasca modul deviata, afla, consternat, ca Soarta ii jucase iar o farsa. De aici, pana la criza de nebunie este doarun pas. Cuvantul care il infurie este „viceversa" si el ar putea caracteriza destinul acestui personaj,aflat mereu „invers" fatade un noroc oricat de mic.Ca si alte personaje din proza psihologica a lui Caragiale, Lefter Popescu are o idee fixa (vecina cuobsesia): convingerea ca nu are noroc.Inradacinata in subconstientul sau de ani intregi, aceasta naste, in zilele cautarii biletelor, temeri sibanuieli, pentru a se „razbuna" in final, de parca puterea ei ar fi chemat ghinionul