Agroturismul In Romania 3i12l

ARGUMENT În ultimii ani, oamenii au devenit tot mai preocupaţi de destinaţia vacanţelor lor, turismul devenind una din cele mai importante activităţi economice din lume. În ultima vreme s-a manifestat o dorinţă a oamenilor de a alege să-şi petreacă timpul liber în natură, astfel ei alegând să îşi petreacă vacanţele în zonele rurale în detrimentul oraşelor sau zonelor aglomerate. Din dorinţa de a evada din cotidian şi de a se deconecta de la problemele zilnice şi de a scăpa de monotonia şi gălăgia din zonele urbane, turiştii preferă să călătorească şi să cunoască locuri noi. Astfel, putem observa că locaţiile turustice cu specific tradiţional câştigă teren în defavoarea consacratelor zone turistice. În România există sate ce dispun de condiţii naturale bune pentru practicarea turismului, şi care beneficiază de un cadru pitoresc, cu case şi gospodării confortabile şi gazde ospitaliere. Aceste zone sunt însă slab valorificate, agroturismul reprezentând o şansă reală pentru economia locală. Acesta creează principalele motivaţii în antrenarea şi dezvoltarea unor iniţiative, a unor activităţi tradiţionale care multă vreme au fost neglijate. Gospodarul este astfel motivat să amenajeze exteriorul şi interiorul gospodăriei, în scopul obţinerii de venituri. Ca urmare a circulaţiei turistice se vor dezvolta si activităţi economice pe plan local. Circulaţia permanentă a turiştilor va face necesară şi îmbunatăţirea infrastructurii locale. Practicarea agroturismului are şi efecte de natură culturală: creşterea nivelului de cunoaştere al acestora şi schimbul de cunoştinţe între cei doi parteneri care intră în această relaţie: gazda şi turistul. Asistăm azi la un nou avânt al turismului rural, generator de speranţă. Motivaţii dintre cele mai diverse îi determină azi pe unii turişti să aleagă pensiunea rurală în locul altor destinaţii. Dintre acestea se pot enumera doar câteva: dorinţa de libertate, de mişcare, creată de spaţiile deschise ale ruralului şi de lipsa unor programe rigide pe zile, ore şi obiective; condiţiile de preţ şi de structură ale meniurilor alimentare; calitatea elementului uman local, dispus încă a oferi unele elemente componente ale produsului turistic în mod gratuit sau aproape gratuit; specificul local, tradiţional şi dorinţa de a intra în intimitatea vieţii rurale, descrise cu multă încântare de numeroşi poeţi şi sciitori.

1

În mod obligatoriu, atunci când vorbim despre turismul rural, trebuie neapărat să-l asociem cu „satul turistic”, de care nu poate fi rupt. Dispersia în teritoriu a turiştilor se face în funcţie de tipologia satelor turistice. Astfel, pot exista sate turistice istorice. Care posedă în arearul lor interesante şi atractive monumente istorice; apoi sate cu bogate tradiţii etnofolclorice şi de arhitectură populară sau sate cu monumente ale naturii, sate viticole, sate piscicole, etc. Turismul rural actual este o prezenţă activă pentru peste 207 localităţi şi în peste 1075 de gospodării, în special din zona montană şi premontană a României, dar nu numai. Astfel, în special pentru lunile iulie-august şi în mai mică măsură în sezonul de iarnă, multe din satele noastre primesc turişti, care sosesc aici pentru a petrece timpul liber. Cultura este inclusă în mod indirect în mixul produsului agroturistic, datorită posibilităţilor de cunoaştere pe care acesta le oferă. Se fac referiri la cunoştinţele generale de geografie, istorie, folclor, la tradiţiile şi obiceiurile cu care turiştii vor veni în , de asemenea, la schimbul de informaţii privind preparatele şi produsele indigene, la meşteşugurile şi instalaţiile pe care vor putea să le ire „la sursă”. Din acest punct de vedere, agroturismul se poate constitui şi într-un act de cultură. Conceptul de agroturism în acest context se circumscrie la nivelul gospodăriei, a fermei sau a exploataţiei agricole. El constă deci în organizarea activităţilor de primire a turiştilor şi a tuturor serviciilor turistice la nivelul unităţii agricole. Din această cauză, în general, agroturismul este considerat adesea ca o activitate complementară agricolă. Agroturismul este o îmbinare a activităţiilor agricole cu serviciile turistice în interiorul exploataţiei agricole care poate constitui „o soluţie complementară, de sprijinire directă a dezvoltării agriculturii, cu efecte pozitive, atât de natură economiă, socială, cât şi ecologică”. În concluzie, sfera de turism rural include activităţile de agroturism sau de turism la fermă. Turismul rural priveşte toate formele de turism practicate în spaţiul rural, fiind vorba aici de ativităţi în aer liber (echitaţie, pescuit, vânătoare, plimbări pe jos sau cu bicicleta, termalism, turism de sănătate), turism de cunoaştere (biserici, cetăţi, diferite vestigii istorice), de descoperire a mediului natural (floră şi faună), de cunoştere şi înţelegere a culturii locale (folclor, tradiţii populare), turism gastronomic, etc.

2

CAPITOLUL I 1.1. Conceptul de agroturism şi agroturismul, o posibilitate de dezvoltare economică a zonelor rurale Agroturismul este o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţiu de cazare existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru oaspeţii, care se constituie dintr-un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor ce vin, pentru o perioadă determinată, în mediul rural, pentru relaxare, odihnă şi agrement, cură terapeutică, tranzacţii sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, iniţierea în arta meşteşugurilor tradiţionale, pentru studii şi documente, precum şi multe alte activităţi specifice . Într-un clasament al activităţilor preferate în vacanţe rurale, în Franţa, prima poziţie este deţinută în vizitarea locaţiilor şi monumentelor(23%),drumeţi pedestre(16%), băile şi apoi sejururile. Toate aceste activităţi poartă numele de turism rustic, adică turism care se practică într-un cadru rustic. Sunt suprapuse aici doua noţiuni: cea de turism rural şi cea de agroturism, iar raportul dintre turismul rural şi agroturism este acela dintre un întreg şi o parte a lui . Astfel, pentru clasificarea, turismului rural reprezintă acea formă de turism în care consumarea produsului turistic şi petrecerea actului turistic se află în mediul rural. În ceea ce priveşte agroturismul, atât actul turistic cât şi produsul turistic se consumă tot în rural, cu menţiunea că pe timpul sejurului turistic participă în proporţii diferite la unele munci agricole. Ca sferă de cuprindere, agroturismul este deci înglobat turismului rural.

1.2. Agroturismul în România Agroturismul a fost practicat în România multă vreme în mod neorganizat, rezultând din necesitatea turiştilor de a gasi un mod de cazare accesibil şi cu un grad de confort mai ridicat decât în cazul campingurilor sau cabanelor, în timpul vacanţelor lor. După 1989, s-a manifestat nevoia unei organizări a acestor spaţii de cazare, prin omologarea şi clasificarea lor. Gama serviciilor s-a îmbunătăţit, s-a lărgit şi, astfel, tot mai multi săteni şi-au deschis casele pentru a primi turişti.

3

Primele forme ale agroturismului organizat au apărut în zona Rucăr-Bran, ulterior înfiinţându-se şi ANTREC (Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural). După apariţia acestei organizaţii, în fiecare judeţ au fost omologate gospodării şi a apărut concurenţa, bazată în special pe resursele naturale ale zonei, pe atracţiile oferite turiştilor. Ca urmare a acestor transformări şi a tendinţei de modernizare şi perfecţionare a activitătilor agroturistice, turismul rural a ocupat şi ocupă un loc important în oferta turistică din ţara noastră, reprezentând pentru multi dintre noi o alternativă atractivă în vederea petreceri vacanţelor şi concediilor. Pe parcursul ultimilor ani, au aparut şi o serie de reglementări de ordin legislativ în ceea ce priveşte această problemă, şi au fost editate o serie de lucrări ce tratează conceptul de turism rural şi agroturism în satul românesc, unele dintre ele venind în sprijinul celor ce vor să primească turişti în gazdă, având forma unui îndrumator. Turismul rural şi agroturismul au cunoscut o dezvoltare semnificativă în România şi se poate afirma că se aliniază din ce în ce mai mult standardelor europene din acest domeniu.

1.3. Concepţia de turism rural în accepţiunea românească Turismul rural şi agroturismul sunt două concepte diferite, deşi unii autori consideră că sunt identice. Aceste concepte se identifică pâna la un anumit nivel, după care se diferentiază. Turismul rural are o arie de cuprindere mai mare, incluzând şi agroturismul. Dar, spre deosebire de turismul rural, agroturismul trebuie să respecte o serie de criterii legate de consumatori, precum: şederea în gospodaria tărănească, consumul produselor agricole obţinute în respectiva gospodărie, participarea în limita posibilităţilor la diferite activităţi din gospodărie. Din definiţiile turismului rural şi agroturismului, ce vor fi prezentate în continuare, se vor putea identifica principalele diferente dintre aceste doua concepte. "Turismul rural reprezintă forma de turism concentrată pe destinaţii în spaţiul rural, dispunând de o structură funcţională de cazare şi de alte servicii eterogene." Definirea turismului, în sens larg, a determinat apariţia unor opinii diferite cu privire la conţinutul şi caracteristicile acestuia. 4

O altă definiţie a fost dată de Organizatia Mondială a Turismului. Acesta defineşte turismul rural ca fiind "o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată şi condusă în spatiul rural de catre populaţia locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice." "Agroturismul reprezintă forma de turism, practicată în mediul rural, bazată pe asigurarea în cadrul gospodăriei tărăneşti, a serviciilor de: cazare, masă, agrement şi altele. Prin agroturism se valorifică, astfel în mod superior resursele naturale şi antropice ale zonei, contribuind la ridicarea nivelului de trai al populaţiei rurale. Spre deosebire de turismul rural, agroturismul presupune: cazarea în gospodăria tărănească (pensiune, etc.); consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă; participarea într-o masură mai mare sau mai mică, la activităţile agricole specifice." În ceea ce priveşte produsul turistic rural, acesta constă în a oferi turiştilor servicii, precum: cazare, cazare şi mic dejun, demipensiune (cazare, mic dejun şi prânz sau cină), pensiune completă (cazare şi toate mesele incluse). La acestea se mai adaugă excursii, transport, tratament balnear, participarea la diverse festivaluri și sărbători tradiţionale. Acest produs este alcătuit din: componente de bază, care cuprind cazare , alimentaţie şi transport; şi componente auxiliare, care cuprind agrement, tratament balnear, activităţi sportive, etc. Alegerea unei destinaţii turistice nu este deloc uşoară, datorită existenţei multitudinilor de oferte, a unor nevoi şi preferinţe diverse. Un rol important în alegerea destinaţiei turistice o au urmatoarele elemente: 

factori naturali: așezare geografică, relieful, hidrografia, vegetaţia, fauna şi clima;



factori culturali: limbă, folclor, politică, religie, artă, ştiinţă;



elementul uman: mentalitatea şi ospitalitatea reflectate în atitudinea populației locale, a prestatorilor faţă de turişti;



infrastructura generală: telecomunicaţii, mijloace de transport, aprovizionare cu apa, sisteme de canalizare, structura şi aspectul satelor, etc;



facilităţi turistice: transporturile turistice, mijloacele de cazare, de alimentaţie, activităţi sportive, distracţii, posibilităţi de informare etc.

5

După cum am amintit, pe lângă noţiunea de turism rural apare şi noţiunea de agroturism. Agroturismul a apărut din dorinţa de a creşte veniturile gospodăriilor rurale, prin valorificarea potenţialului economic al acestora. Pentru a caracteriza agroturismul pe segmente specializate, se formulează o multime de definiţii derivate. "Din punct de vedere a spaţiului de cazare, al asigurării bazei materiale, agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria tărănească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeti, care poate deveni o ofertă fermă pentru dezvoltarea turismului. Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei tărăneşti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria tărănească, spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată de timp, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă şi agrement, cure terapeutice, tranzacţii sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale, pentru studii şi documentare, precum şi alte multe activităţi." Produsele agroturistice oferite turiştilor sunt foarte diversificate şi pot crea multe facilităţi: posibilitatea pregătirii mesei de către turişti din produse proaspete, obţinute în gospodăria rurala; posibilitatea oferită turiştilor de a participa sau de a asista la o serie de obiceiuri tradiţionale din gospodărie, localitate sau zonă, precum: nunţi, spectacole folclorice, târguri săteşti, hore, şezători, etc.. Fie că este vorba de turism rural sau de agroturism, conținutul activității se circumscrie coordonatelor: 

spaţiul rural- cu aspecte referitoare la aşezare din punct de vedere al mărimii, densităţii populaţiei, structurii sociale, modului de utilizare a terenului, dar şi la mijloacele de găzduire: tip, confort, poziție.



locuitori- populaţia păstratoare a unor tradiţii, obiceiuri, dar şi deţinătoare a terenurilor, a echipamentelor de găzduire şi chiar ofertant de servicii.



Produse- pe de o parte, produse agroalimentare consumate de turişti cu prilejul şederii în gospodăria tărănească şi pe de altă parte, produse turistice- atracţii ce motivează deplasarea turiştilor. Dintre structurile de primire ale turismului rural, care se dezvoltă în spatiul rural

fac parte: pensiuni turistice rurale, moteluri, campinguri, tabere școlare, tabere de creaţie

6

artistică, sate de vacanţă, tabere pentru activităţi ecologice şi alte forme organizatorice create în scopul dezvoltării turismului rural. Pensiunea turistică rurală este o unitate cu activitate hotelieră, cu capacitate de pâna la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri, funcţionând într-o cladire independentă sau în locuinţa unui cetăţean (spaţiu familial), care în spaţii special amenajate, asigură cazarea turiştilor, precum şi pregătirea şi servirea mesei la preţuri moderate. Cererea pentru turismul rural ar putea fi structurată pe mai multe segmente: √ Un prim segment ar putea fi reprezentat de tinerii care şi-au parăsit satele în care s-au născut, pentru a-şi continua studiile sau pentru a gasi un loc de muncă mai bun la oraş şi care vin aici pentru a-şi vizita rudele, pentru a arăta propriilor copii locurile natale, obiceiurile tradiţionale, preocupările şi îndeletnicirile sătenilor. √ Un al doilea segment este reprezentat de copii şi tinerii dornici să cunoască câteva activităţi legate de creştere şi îngrijirea animalelor. √ Un al treilea segment al cererii este oraşeanul, care doreşte sa scape de stresul cotidian, să petreacă vacanţa într-un mediu curat şi cu un regim alimentar sănătos. √ Altă categorie de clienţi potenţiali este reprezentată de persoanele cu venituri mari, care doresc să încerce ceva nou şi de obicei sunt persoanele care au copii, dorind să le ofere un mediu atractiv şi mai curat de petrecere a vacanţelor. √ Cea mai mare categorie este reprezentată de persoanele cu venituri mai mici, care nu-şi permit să-şi petreacă concediul într-o pensiune clasică. √ Orice persoană care dorește să se relaxeze, să practice activităţi sportive într-un cadru natural şi agreabil, precum şi acele persoane, care doresc să înveţe câte ceva din tainele meşteşugurilor (olărit, pictat icoane pe sticlă, cojocărit, dogărit, etc,). Dintre motivaţiile turiştilor, care formează cererea pentru vacanţele în mediul rural se pot enumera următoarele: 

Reîntoarcerea la natură, rezultat al necesităţi de relaxare şi sănătate;



Dobândirea unor cunoştinţe. Petrecându-şi vacanţele la ţară, turiştii vor asimila cunoştinţe noi şi vor dobândi şi anumite deprinderi ce dau turiştilor satisfacții.



Plăcerea de a-şi petrece vacanța în locuri pitorești, turişti se consideră privilegiaţi pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul şi farmecul lor.

7



Dorinţa de cunoaştere a tradiţiilor şi obiceiurilor, turiştii doresc să cunoască la faţa locului obiceiuri gastronomice, obiceiurile artizanatului şi ritualurilor săteşti.



Odihna, cura de aer, consumul de alimente proaspete.



Sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile, drumeţiile, echitaţie turistică. Concluzionând, putem spune că turismul rural şi agroturismul reprezintă

activităţi multifactoriale şi nu reprezintă numai sejururi într-o gospodărie rurala, nu reprezintă numai repaos. Turismul rural se adresează în primul rând oamenilor dinamici, celor ce iubesc natura şi turismul ecologic, celor ce profită de orice ocazie pentru a se plimba, pentru a practica ciclismul, drumeţiile montane, alpinismul, pentru a ira natura, iubitorilor de sport şi aventură, vânătorilor şi pescarilor, cât şi celor care consideră că vacanţa petrecută în mijlocul naturii este o adevărată sursă de energie şi de sănătate. Turismul rural este o formă de turism accesibilă unei mari categorii de clientelă datorită preţurilor reduse. Deoarece este o formă de turism, ce se poate practica în toate anotimpurile anului, turismul rural contribuie la evitarea aglomeraţiei specifice sezoanelor de vârf.

8

CAPITOLUL II 2.1. Elemente componente ale turismului rural Pe teritoriul Uniunii Europene și în afara acesteia, termenul folosit în general pentru turismul rural este acela de turism verde, culoare- symbol, având rostul de a distruge această formă de celelalte, cum sunt: turismul alb ( sporturile de iarnă ) turismul albastru (vacanțele la mare ) și așa numitul turism al luminilor(turismul urban). În acest fel turismul verde poate fi definit ca o activitate turistică practicate atât în zone rurale și în acele lucruri de litoral unde turismul specific nu este dezvoltat cât și în zone de dealuri și montane care nu au destinația specială privind practicarea sporturilor de iarnă, precum și în alte spații rurale. În toate acestea, turismul verde vine în întampinarea dorințelor visătorilor de a se integra ei însiși mediului ambient, natural și uman, precum și în implicarea directă a populației locale în prestarea de servicii către turiști. Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional, classic, desfășurat în stațiunile și centre turistice, precum și la oferta turistică ,,standard”-de tip industrial. Spațial rural, prin comportamentele sale, satisface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cura balneară, vânătoarea și pescuit, oferind turiștilor o arie mare de cuprindere a posibilităților de petrecere a timpului liber. Acest turismul rural este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural, cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehno-economic. Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepopulat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile culturale –istorice, de tradițiile și obiceiurile prezentate în mediul rural. Agroturismul este un concept de dată mai recent un Uniunea Europeană, cu referire la diferite forme de turism astfel în legătura directă cu achizițiile agricole și /sau cu construcțiile care au avut alte destinații decăt cele agricole. Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țară– de obicei ca activitate secundară – activitate desfășurată în gospodăria proprie, rămânând principala ocupație și sursă de venit. Adesea se face o discuție între ,,agroturism” și termenul de ,,farmtourism” (case de

9

oaspeți închiriate pe perioada concediilor) case de sănătate etc .Acesta nu este agroturism în sensul strict al cuvantului de vreme ce aceste case tărănești își pierd fucțiunea agricolă sau nu sunt prea mult timp ocupate de tăranii activi. În ciuda pierderii legăturii directe cu activitatea agricolă propriu-zis ,,farmtourism”-ul este o importantă firmă de turism rural cu un considerabil aport de economia locală, acolo unde acesta se practică. Așadar turismul rural este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural valorificând resursele turistice locale (naturale,culturale si umane) ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice. Utilizează diverse spații de cazare: hanuri și hoteluiri rurale, adăposturi, sate de vacanță etc. și îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivații: de tranzit sau itinerant, cu valențe cultural-cognitice etc. Din cele prezentate rezultă că agroturismul, deși are numai o componentă a turismului rural, are cele mai mari implicații în valorificarea resurselor turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economică a localității rurale și comunicați în general și nu în ultimul rând, în protejarea și conservarea mediului natural și construit în contextul unei activități economice pe principii ecologice. Produsul turistic rural constă în oferirea de servicii cum sunt : -cazare; -cazare și mic dejun; -demipensiune (cazare, mic dejun și prânz sau cină); -pensiune completă (cazare și toate mesele incluse); La acestea se adaugă: excursii, tratament balnear și transport. Principalele activități în turismul rural sunt reprezentate de serviciile de cazare. Acest lucru este justificat de faptul că majoritatea turiștilor petrec cel puțin o noapte în timpul sejurului la locul de destinație. De asemenea, dacă turismul nu poate fi conceput fară călătorie, nu este posibil nici fără minime servizii de masă și cu atât mai puțin fără servicii de cazare. Astfel există trei componente ale produsului turistic rural: -de bază: cazare, alimentație și transport; -auziliare: balneoterapie, agrement, activități sportive; -secundare: întreținere și reparații, poșta și telecomunicații, schimb valutar etc.

10

În alegerea unei destinații turistice, sunt importane informațiile oferite de specificul zonei:  Factori naturali: așezare geografică, relief, vegetație, faună și climă;  Factorii culturali: folclor, religia, arta, știința, politica;  Elemental uman: mentalitatea și ospitalitatea reflectate în atitudinea populației locale, a istrației și reprezentanților pazei și ordinii publice;  Infrastructura generală: telecomunicațiile, mijloacele de transport, servicii bancare, structura și aspectul așezărilor, aprovizionarea cu apă și energie;  Facilități turistice: transporturi, mijloace de cazare, de alimentație, activități sportive, distracții, posibilități de infomare. Un rol important îl are și oferta de servicii auxiliare:  Organizarea unor activități de petrecere agreabilă a timpului liber;  Organizarea de excursii;  Crearea de condiții pentru tratamente balneo-medicale,cure de băi cu plante și ceaiuri;  Facilitarea participării la acțiuni de vânzare și pescuit sportive;  Inchirierea/cumpărarea de materiale și echipamente necesare activităților menționate .

2.2. Organizaţii şi asociaţii la nivel local şi asociaţia de dezvoltare a agroturismului Asociația "Operațiunea: Satele Românești", cunoscută și sub numele Operațion Villages Roumain(OVR), a fost constituită în 1988-1989 pentru a proteja satele românești de campania de sistematizare a datelor, inițiata de fostul regim. Programul de sistematizare și modernizare a satelor presupunea demolarea multor sate și cătune, care nu trebuiau să mai apară ca așezări rurale. Prin această asociație, s-a reușit întârzierea mai multor acțiuni de mutare a gospodăriilor tărănești sau de desființare a acestora. Dupa 1990, asociația a acționat pentru sprijin și ajutor umanitar, și a reușit să-l obțina datorită faptului că rădăcinile și esența acesteia au fost în afara României. În anii 1991-1992, a desfășurat activități de parteneriat în scopul dezvoltării satelor românești.

11

OVR a pus în funcțiune o rețea de turism rural cuprinzând localități din județele: Maramureș, Alba, Bistrița-Năsăud, Brașov, Sibiu. În dezvoltarea turismului rural, Asociatia OVR a adoptat o strategie proprie, a creat mijloace proprii de promovare a turismului rural, a realizat pliante, a marcat satele turistice cu o siglă proprie și a participat efectiv la schimburi de turiști din țările Comunității Europene. Asociația Pensiunilor Turistice Info-Tur, Sucevița. Membrii săi sunt: 20 de case de vacanță, 3 pensiuni agroturistice din Sucevița, una din marginea și un restaurant din Rădăuti. Asociația Națională pentru Dezvoltare Rurală montană romontană, Vatra Dornei. Obiectivele asociatiei RO-MONTANA sunt : -

de a contribui la dezvoltarea generală a comunităților rurale montane, găsirea și modelarea capacității populației acestor zone în a susține și a promova cauzele și interesele producătorilor montani;

-

sprijinirea, dezvoltarea comunităților montane rurale;

-

facilitarea schimburilor de experientă și crearea de legături între instituțiile naționale și internaționale implicate în dezvoltarea zonei montane.

-

atragerea unor sume de finanțare necesare unor proiecte de dezvoltare durabilă în zona de referință. Asociația de Turism Montan Prahova este o asociație nonprofit, care reunește

reprezentanții consiliilor locale din 18 localități ale județului Prahova și are ca scop stimularea și dezvoltarea turismului rural în zonă. Asociația a beneficiat, prin intermediul fundației internaționale de asistență Inter-Assist, cu sediul în Elvetia, de un program de asistență în promovarea produsului turistic local, concretizat în editarea unui pliant și catalog de promovare, cuprinzând oferta de cazare a asociației. Fundația turistică "AGRO-TUR O.S.R", din localitatea Vadul Izei, Județul Maramureș, este formată prin aderarea a 24 de gospodării, care au fost pregătite să primească turiști din țară și străinătate. Fondatorul asociației și președintele acesteia este Ion Borlean, care a absolvit la rândul lui cursurile de ghizi și manageri agroturistici, organizat de FRDM si Ministerul Tineretului și Sportului, în 1994. Programul asociației este bazat pe strategia FRDMR si a fundației O.V.R (Operațion Villages Roumains).

12

Asociația turistică "Botiza", înființată în 1993 în localitatea Botiza, județul Maramureș, este o asociație turistică locală, care dispune de un program agroturistic propriu specific obiceiurilor și tradițiilor locale. Fondatorul asociației, este Prof. Ion Muchie, absolvent al cursurilor de manageri în agroturism organizate de FRDM în colaborare cu MTS. Acesta promovează turismul rural folosind sloganul "Botiza Paradis turistic".

2.3. Baza materială a agroturismului Baza materială a agroturismului este formată din totalitatea gospodăriilor ţărăneşti amenajate pentru primirea turiştilor (pensiuni agroturistice), atestate în acest sens şi având o anumită formă de organizaţie. O gospodărie este încadrată într-o categorie de confort după criteriile prestabilite. Există o serie de participări specifice bazei materiale a groturismului, fata de bază tehnico-materială din sfera activităţilor de producţie. Astfel, într-o bază materială şi în resursele maturale turistice trebuie să existe o corespondenţă atât pe plan cantitativ, ca volum al dotprilor, cât şi pe plan calitativ-structural. În sistemul agroturismului, baza materială se referă la gospodăria ţărănească şi la anexele acesteia. Elementul principal îl constituie casa. Aceasta nu este, ca în cazul turismului classic, o investiţie specifică pentru activitatea de agroturism. Faptul că există mai multe gospodării care dispun de spatiu locuibil excedentar familiilor lor, a creat premisele amenajării acestui spaţiu pentru cazarea turiştilor potenţiali. Specialitatea constă în faptul că investiţiile în baza materială nu se referă în principal ca, capacitatea de cazare: infrastructura, grad de confort, amenajări interioare. Tipul cazării este direct determinat de baza materială existentă. Astfel, se pot organiza şi amenaja mai multe tipuri de cazare.: √ Camere mobilate, de categorii diferite, în locaţiile gospodarilor, aceştia locuind în aceeaşi casă sau în apropiere; √ Casa de vacanţă, alta decât cea locuită de gospodari; √ Spaţiu pentru amenajarea unui loc de campare(cu cort sau rulotă), în grădină sau livadă;

13

√ Spaţii cu destinaţie specială pentru turişti, construite de către grupuri de locuitori sau de asociaţia turistică sătească (vile, cabane, minihoteluri).

CAPITOUL III 3.1. Principalele zone şi sate turistice; experienţa actuală Pentru determinarea zonelor cu un patrimoniu specific se iau în considerare, în urma studiilor Institutului de Cercetare pentru Turism, unele criterii precum: cel etnografic, turistic, cadrul natural, economic şi socio-demografic, ecologic şi al accesibilităţii. Criteriul valorii etnografice are în vedere caracterul etnografic determinat de tradiţia istorico-socială şi prezentat prin tipul aşezărilor, îndeletnicirilor, locuinţei, portului, manifestărilor culturale, spirituale şi prin intermediul stilului de viată al locuitorilor zonelor rurale. În identificarea zonelor etnografice, se are în vedere prezenţa unor elemente precum: arhitectura rurală, un anumit tip de casă, o piesă de costum popular, un tip de ceramică şi frecvenţa unor evenimente etnografice, vizându-se nivelul de concentrare a acestora în teritoriu. Astfel, specialiştii au stabilit mai multe zone etnografice, unele cu caracter etnografic foarte bine precizat: Ţara Vrancei, Ţara Bârsei, Ţara Loviştei.

3.2. Criteriul valorii turistice Valoarea turistică a zonelor se determină în raport cu următoarele elemente: tipul și volumul de resurse turistice, calitatea și cantitatea resurselor turistice, raspândirea și concentrarea resurselor în teritoriu, valoarea turistică, în raport cu tipul, calitatea și cantitatea resurselor, poziția în raport cu drumurile naționale și europene, căile ferate, aeroporturile internaționale, punctele de frontierăi, infrastructura și accesibilitatea, precum și calitatea ecologică (poluare, degradare naturală). Funcția turistică a zonelor este stabilită în raport cu tipul și valoarea resurselor turistice și se va evidenția prin forme de turism de bază sau specializate. Este vorba de

14

turismul de sejur sau itinerant, dar și de formele legate de specificul resurselor turistice (cultural, religios, știinăific, tratament balnear, sporturi de iarna, pescuit sportiv etc.). Criteriul cadrului natural se concentreaza pe evidențierea tipului de peisaj, montan, de deal, câmpie sau deltă, având în vedere componentele sale naturale și în mod special, vizând elemente ca: treapta de relief, forma de relief, clima și bioclimatul. Este necesară evidențierea acestui criteriu, deoarece cadrul natural poate reprezenta o materie primă pentru multe forme de turism sau agrement. Criteriul economic și socio-demografic implică dezvoltarea, structura economică a zonei și elementele demografice(strauctură, pondere, urbanizare) constituind elemente importante în aprecieri ce vizează calitatea mediului. Criteriul ecologic presupune stabilirea nivelului minim de poluare acceptat, de degradare a mediului și a resurselor turistice, în vederea promovării turistice a unui teritoriu, stațiuni sau centru turistic. Așadar, calitatea ecologică a unei zone reprezintă un important criteriu în analiza și stabilirea posibilităților de dezvoltare și promovare turistică a acesteia, dar și în stabilirea impactului activității economie-mediu-turism și a modalităților de gestionare a acestuia. Criteriul accesibilității este reprezentat de poziția geografică și nivelul de dotare cu căi de comunicație. În analiza patrimoniului rural al zonelor, se impune a fi luate în considerare poziția geografică în raport cu unele repere turistice importante și reteaua de comunicații care este, la rândul ei, foarte importantă pentru asigurarea accesului turiștilor la obiectivele turistice ale zonei. Un alt mod de prezentare al zonelor rurale românești este potrivit criteriului așezarii geografice. În acest mod putem distinge cinci zone principale, în care se promovează turismul rural, acest criteriu fiind utilizat și în realizarea catalogului ANTREC: Moldova și Bucovina; Dobrogea; Maramureș, Crișana și Banat. Moldova și Bucovina. Cuprind regiunea de est a României, străbătând de la vest la est Carpații Orientali, Dealurile Subcarpatice și Platoul Moldovean. Peisajul montan seamănă cu cel din Elveția, deosebit de importante fiind Cheile Bicazului și Cheile Zabalei, asa numitele "Pietrele Dacilor", roci șlefuite cu alura de oameni și animale ce se găsesc în masivele Rarău și Ceahlău și cascadele Duruitoarea și Putna.

15

Existența a numeroase lacuri de acumulare, ca și a unor lacuri naturale exotice, ca Lacu Roșu, format prin alunecare de teren, sau Ocna Şugatag, format pe un masiv de sare, oferă largi posibilități pentru sporturile nautice, pescuit, odihnă și tratament. Râul Bistrița este singurul de la noi din țară pe care se practică în mod organizat raftingul. Izvoarele minerale și termale oferă valențe suplimentare unor stațiuni balneare și de odihnă, cum sunt cele de la Vatra Dornei, Slănic Moldova, Bicaz, Târgu Ocna. Regiunea se remarcă mai ales prin misterioasele și extraordinarele mănăstiri din nordul Moldovei, decorate pe pereții exteriori cu fresce unice în lume, pictate de mari artiști români, ca Nicolae Grigorescu (Mănăstirea Neamțului), Ştefan Luchian (Mănăstirea Durau). Cele mai importante mănăstiri sunt Agapia, Văratic, Voroneț, Arbore, Humor, Sucevița, Moldovița, Putna și Mănăstirea Neamțului, datând din secolele XV-XVI. De asemenea, Moldova este cea mai importantă zonă viticolă a țării, amintind astfel podgoriile de la Panciu si Odobești. Dobrogea cuprinde regiunea de sud-est a României și include doua mari unități naturale: Podișul Dobrogei și Delta Dunării, a doua ca întindere și prima ca spectaculozitate din Europa. În partea sudică a litoralului Marii Negre, între Capu Midia, în nord și granița cu Bulgaria în sud, s-a conturat o adevărată "Rivieră Românească", existând practic un lanț de stațiuni balneoclimaterice maritime. În Podișul Dobrogei există și atracții cultural-istorice: vestigii ale celor mai vechi orașe de pe teritoriul României, respectiv orașele-cetăți Elene de pe țărmul Marii Negre și cele daco-romane de pe malul Dunării, monumente arhitectonice și artistice din epoca romană și bizantină. Delta Dunării, aflată în partea de nord a Dobrogei, constituie unul din puținele medii naturale europene aproape nealterate de intervenția umană. Ea oferă turiștilor iubitori de natură un peisaj exotic, la care se adaugă o mare varietate faunistică, practic cea mai bogată faună avicolă din Europa, aproximativ 300 de specii și unele specii rare de pești, cum ar fii sturionii. Maramureș, Banat și Crișana. Această regiune este situată în partea de nord-vest a României, deținând spectaculoase peisaje montane: conuri vulcanice, culmi, cum ar fi Creasta Cocoșului din Muntii Gutâi, peșteri (Peștera Urșilor, Meziad și Vadu Crișului, din Munții Apuseni), chei, cele mai lungi din țară fiind în zona Minis-Nera-Caraș-Defileul Dunării și lacuri termale pe care cresc nuferi unici în Europa. Pentru iubitorii de sporturi

16

nautice, pescuit și cei ce apelează la curele termale se găsesc condiții ideale de sejur în întreaga zonă.

CONCLUZII Aşadar, turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale şi umane), ca şi dotările şi echipamentele turistice. Mai putem spune că agroturismul este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legatură cu mediul ambient, natural şi uman. Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească prin implicarea turiștilor în viața gospodăriei și furnizarea acestora de servicii şi activități (masă, cazare, interacțiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei țărănești, fără a-i conturba acesteia specificul. Economic, zona rurală se evidenţiază prin trei tipuri de bază: 1. rural periferic sau rural profund; 2. zone rurale integrate; 3. ruralul intermediar. Coordonatele turismului rural sunt:  spaţiul - fără existenţa oamenilor, acesta nu poate constitui ul convieţuirii, întrucât un spatiu fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism rural;  oamenii - în lipsa spaţiului şi a produselor, dispun de o capacitate de primire redusă;  produsele - au în general, o existenţă efemeră. În funcţie de regiune, cele trei coordonate, descriu realităţi diferite, motiv pentru care produsul turistic rural are semnificaţii diferite. Turismul rural în România s-a practicat mereu, dar spontan, sporadic, întâmplător şi mai ales neorganizat. Dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, aşezările rurale

17

româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi obiceiurile străvechi, un bogat şi variat folclor, elemente originale de etnografie şi artizanat, ce pot fi valorificate turistic, în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltarea turismului rural. Porţiunea cea mai spectaculoasă şi impunătoare a Carpaţilor Româneşti o constituie Carpaţi Meridionali–între culoarul Timiş-Cerna la vest şi Valea Prahovei la est. Supranumiţi şi Alpii Româneşti, ei ating câteva vârfuri peste 2500 de metrii: Omu (2505 m) în masivul Bucegi, Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m) în munţii Făgăraş, Parâng (2518 m), Peleaga (2529 m) în munţii Retezat etc. În Carpaţii Meridionali au sălăşluit şi au fost protejate o serie de alte „ţări” dintre cele mai vestite sunt ale Oltului, Loviştei şi Haţegului – situată în inima vechii Dacii. Jiul şi Oltul au ferestruit în acestă catenă văi transversale la el, ca şi Prahova împreună cu Dâmboviţa. Aici, între masivii muntoşi ai Bucegilor şi Pietrei Craiului, între Transilvania şi Muntenia legate de Culoarul Rucăr-Bran se află leagănul turismului românesc, începuturile turismului rural. În prezent, sunt peste 25 de firme ce desfăşoară activitate de tour operatori cu produse turistice rurale. Dintre acestea amintim doar câteva: „Branimex” şi „Ovidiu Tour” Bran (Braşov), „Trans Tour” Praid (Harghita), „Dublion” Câmpulung (Argeş), „Daruguş” Balavanyos (Covasna), „Montana Service” Vidra (Vrancea).

18

BIBLIOGRAFIE

o

Gabriela Stănciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stăncioiu -

Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002; o

Puiu Nistoreanu coord- Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 2003;

o

st. Mitrache, V.Manole, M.Stoian, Fl.Bran, I.Istrate ;

o

Rodica Minciu - Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2001;

19

Internet: o

http://incubator.ccmimm.ro/ro/incubator_tehnologic_iasi/curs_ta.pdf

o

http://www.mastcibinium.ro

o

http://www.rasfoiesc.com

20