Boul Si Vitelul 382h5i

“BOUL SI VITELUL”, DE G. ALEXANDRESCU - DEMONSTRATIA TEXTULUI – Aceasta opera literara a fost inclusa in volumul „Poezii”, in 1838. Grigore Alexandrescu, un poet reprezentativ al secolului al XIX-lea priveste realitatea timpului sau, observand cu atentie defectele societatii. „Boul si vitelul” este o astfel de opera, prezentand o intamplare scurta ai carei protagonisti sunt animalele. Este o opera epica in care autorul prezinta indirect anumite idei prin intermediul actiunii, personajelor, naratorului. Actiunea este simpla, fiind prezent un singur fir narativ. In expozitiune se prezinta cum vitelul a mers la unchiul sau pentru a-i cere fan. In desfasurarea actiunii, vitelul a ajuns la bou, dar o sluga i-a spus ca acesta dormea si nu-l putea deranja. In punctul culminant, boul sa trezit si a trecut pe langa vitel fara sa-l observe, iar vitelul a crezut ca acesta a orbit. Deznodamantul prezinta cum boul si-a renegat nepotul, punand o sluga sa il arunce pe scari. Timpul si spatiul nu sunt bine precizate. Actiunea se desfasoara „in zilele noastre”, sugerand faptul ca ea poate fi plasata atat in timpul autorului, cat si in timpul cititorului. Alte cuvinte referitoare la timp sunt: „intotdeauna”, „intaia data”, „ziua”, „a doua zi” etc. Personajele sunt preluate din lumea animala, figura de stil predominanta fiind personificarea. Aceste personaje sunt, de fapt, masti sub care se ascund caractere umane. Boul este un personaj ingamfat, deoarece cand a ajuns sa aiba un post insemnat a inceput sa nu mai bage in seama fiinte inferioare, cum ar fi vitelul. Are un caracter orgolios. Este caracterizat direct de catre autor („putin la simtire”) si de catre vitel („obiceiul lui/ Era sa nu saza ziua niciodata”) si indirect prin actiune. Vitelul este un personaj sfios si observa ca boul nu-l vrea ca ruda. Are un caracter rusinos si este caracterizat numai indirect prin actiune. Astfel, boul reprezinta tipul omului ingamfat, mandru, dispretuitor, iar vitelul intruchipeaza tipul omului naiv.

Naratorul isi face simtita prezenta prin: verbe la persoana I si a II-a („stiu”, „sa ai”) si prin expresia „drept, cam ciudat vine”. Morala fabulei se desprinde indirect. Ea se refera la faptul ca bogatia poate schimba caracterul omului, acesta devenind insensibil si madru. Modurile de expunere sunt, ca in orice opera epica, naratiunea, dialogul, descrierea, predominant fiind primul dintre acestea. Dialogul da fabulei aspectul unei scenete, ajutand si la caracterizarea directa a boului. Descrierea are si ea rol in carcaterizarea directa a personajelor animaliere. Ritmul vioi al actiunii este dat si de versificatie: ritmul este iambic, masura este variabila, iar rima incrucisata, poezia avand 11 catrene. Avand in vedere faptul ca opera prezenta are personaje preluate din lumea animala, reprezentand masti sub care se ascund defecte umane, se poate afirma ca este o fabula.