Legenda Mureşului şi A Oltului 592j6p

Legenda Mureşului şi a Oltului

În vremurile de demult, pe vârful unui munte din Carpaţii Răsăriteni se vedea o cetate cu două turnuri. Craiul şi crăiasa aveau doi fii gemeni, care semănau ca două picături de apă. Feciorii erau asemănători la înfăţişare, dar aveau firi cu totul diferite. Se luau la ceartă repede şi se băteau până la sânge, de răi ce erau. Aşa-i lăsase Dumnezeu! Când au crescut mari, craiul ieşi din cetate cu oastea şi se duse la razboi, de unde n-a mai venit. Crăiasa a trimis călăreţi spre toate zările, în căutarea soţului ei, dar solii nu l-au găsit pe stăpân nicăieri. Murise craiul departe, într-o bătălie sângeroasă, dar crăiasa nu ştia taina asta. ,,Ce-am să mă fac eu, cu feciorii mei nărăvaşi?” se frământa crăiasa ,,Se tot bat fără astâmpăr. Le-am făcut două turnuri aparte. În turnul de miazănoapte locuieşte Mureş, iar în turnul de miazăzi stă Olt. Uite, sunt prinţi buni de însurătoare şi tot nu se înţeleg.” – Frate Oltule, zise Mureşul, care era mai cumpătat, mama plânge într-una după tata, craiul. Ce facem? – Eu zic, frate Mureş, să lăsăm ciondăneala copilărească dintre noi şi să plecăm în căutarea craiului. Poate e undeva într-o temniţă şi are nevoie de ajutorul nostru să-l eliberăm. Oltul şi Mureşul s-au dus la mama lor, crăiasa, şi i-au vorbit de hotărârea lor de a-şi căuta tatăl. Auzind ce spun, mama lor a vărsat lacrimi de durere, dar şi de fericire: de fericire pentru că feciorii ei erau vrednici şi îndârjiţi şi de durere pentru că se despărţea de ei şi-i era frică să nu-i piardă. – Bine, băieţii mei! se înduplecă până la urmă crăiasa. Plecaţi în căutarea craiului. Mureşule şi tu, Oltule! Vă sfătuiesc să staţi mereu împreună, precum caii la trăsura şi nedezlipiţi unul de altul! Şi au plecat prinţii, dar de îndată ce au ieşit din cetate, au pornit să se certe pe ce cale să apuce, căci erau diferiţi la fire şi la gânduri. – Să plecăm spre miazănoapte!, a propus Mureşul. – Ba nu! S-o luăm spre miazăzi!, a răcnit Oltul. Şi, ca în copilărie, au început să-şi dea la pumni cu nemiluita. Până la urmă, n-au ascultat sfatul mamei şi-au vorbit astfel:

1

– Eu am crescut în turnul de miazănoapte şi plec îndată într-acolo!, zise Mureşul. – Iar eu am crescut în turnul de miazăzi şi plec într-acolo!, ţipa Oltul. S-au despărţit. Mureşul cel întunecat la fire a pornit-o spre nord, iar Oltul cel iute din fire s-a repezit bolborosind spre sud. După o vreme, pe Mureş l-a răzbit dorul după fratele său. – Ne ciondănim noi, şi-a zis Mureşul, dar ţinem unul la altul. Mama nea rugat să nu ne despărţim. Ce-ar fi să mă întorc din drum şi să-l caut pe fratele Olt? Pe o vale, Mureşul s-a întors spre miazăzi, dar nu l-a mai găsit pe Olt. S-a rătăcit şi-a luat-o spre apus, prin câmpii aşa de frumoase, încât şi-a uitat fratele geamăn. În cetatea de scaun, crăiasa primi veşti de la solii ei: – Chiar de la poartă, mărită crăiasa, Olt şi Mureş s-au certat şi s-au despărţit, încălcând porunca măriei tale. Supărată, crăiasa a alergat să-şi întoarcă feciorii din drum, dar nu i-a mai putut ajunge, deoarece fugeau straşnic în părţi diferite. S-a pornit să plângă năvalnic, curgând izvoare din ochii ei: – Doamne, te rog să povăţuieşti paşii feciorilor mei. L-am pierdut pe crai. Fă, Doamne, orice, numai să nu piară niciodată băieţii mei năstruşnici. Dumnezeu a ascultat ruga crăiesei şi, pe dată, a hotărât să-i prefacă în râuri nemuritoare. Şi râuri au rămas până astăzi, păstrându-şi numele: MUREŞUL şi OLTUL. Şi Mureşul curge lin spre câmpie, cuminte şi cu speranţa că, dupa multe cotituri, îşi va găsi fratele geamăn, pe când Oltul cel iute şi năbădăios se izbeşte în pietrele munţilor, le răscoleşte tumultuos, spumegă şi se însângerează la Turnul Roşu. Oamenii le cântă astfel: Mureş, Mureş, apă lină, Trece-mă-n ţară străină Şi-mi fă parte de hodină. 2

Oltule, râu blestemat, Te-ai făcut adânc şi lat, Că vii mare, spumegat, Şi cu sânge-amestecat. Mureşul are o lungime de 761 km. Izvorăşte din Munţii Hăşmaşu Mare, străbate Depresiunea Gurghiului şi defileul Topliţa – Deda, traversează Transilvania separând Podişul Târnavelor de Câmpia Transilvaniei, străbate culoarul Alba-Iulia – Turda, în Carpaţii Occidentali separă Munţii Apuseni de Munţii Poiana Ruscă, străbate Dealurile de Vest, Câmpia de Vest trecând prin municipiul Arad în Ungaria, unde se varsă în râul Tisa. Oltul are o lungime de 615 km. Izvorăşte din munţii Hăşmaşu Mare, în Carpaţii Orientali. Parcurge un traseu complex: Depresiunea Ciucului, Depresiunea Braşovului, Depresiunea Făgăraşului, Defileul Turnu Roşu-Cozia, Subcarpaţii şi Podişul Getic, Câmpia Română. Curge prin judeţele Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Olt şi Teleorman. Principalele oraşe prin care trece sunt: Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Făgăraş, Râmnicu Vâlcea şi Slatina. Oltul se varsă în Dunăre lângă Turnu Măgurele, la Islaz. Jiul, Oltul şi Mureşul Jiul, Oltul şi Mureşul au fost trei fraţi gemeni. Erau frumoşi, ´năltuţi şi tare şugubeţi. În tot ceasul se ţineau de pozne. Într-o zi ce le trecu prin cap ? Fără să mai întrebe pe mama lor voiau să hotărască ei, între ei, care e cel mai mare. Înainte de culcare făcură prinsoare ca, dimineaţa după ce se vor scula cu toţii şi se vor pune pe drum, acela dintre ei care va ajunge mai ´nainte la Dunăre, acela să se cheme „mai mare”. Zis şi făcut. Mureşul – cel şiret – s-a sculat înaintea celorlalţi şi a plecat la drum încet, încet. După aia s-a sculat Jiul şi, văzând că Mureşul a plecat fără să-i aştepte cum le-a fost înţelegerea, a pornit şi el drept către Dunăre. Oltul s-a trezit ultimul şi văzând că ceilalţi fraţi l-au păcălit s-a necăjit tare şi a pornit cu furie spre Dunăre, tăind munţi, dealuri, tot ce-i ieşea în cale şi mergând drept spre Dunăre. El a ajuns primul la Dunăre chiar dacă fraţii săi l-au amăgit. Aşa că fraţii n-avură încotro şi-l numiră „frate mai mare”. 3