Despre Trandafiri 4p3i6v

Inmultirea trandafirilor Atat trandafirii nobili cat si cei salbatici se pot inmulti prin seminte (sexual) cat si din fragmente de planta (asexual). Inmultirea prin seminte se practica atunci cand se urmareste obtinerea de portaltoi sau, in unitati de cercetare, in vederea obtinerii de soiuri noi, hibrizi etc. Semintele cele mai indicate in acest scop sunt cele ale macesului salbatic. Pe un teren desfundat adanc inca din primavara se mai aplica inca o desfundare de 35-45 cm in iunie menita atat sa afaneze solul cat si sa inlature buruienile aparute intre timp. Inaintea insamantarii, terenul va fi greblat, nivelet si curatat de buruieni uscate. Atunci cand macesele incep sa se ingalbeneasca se culeg si se sfarama cu ajutorul unui tavalug din lemn sau a unui pisalog. Masa obtinuta se seamana ca atare, pe randuri distantate intre ele la 30-40 cm. Adancimea de semanat este de 4-5 cm, si se face in santuri facute cu sapaliga. Deasupra semintelor se pune un strat de pamant de 4-5 cm care se taseaza cu o bucata de lemn. Mranita ar fi cea mai indicata dar, in lipsa acesteia se va folosi un pamant usor, permeabil. Pentru protectia fata de temperaturile foarte scazute ale iernii care urmeaza, deasupra randurilor se va aseza un strat de paie sau alte vegetale uscate. In primavara se inlatura paiele si se observa rezultatele semanaturii. Daca puietii rasariti sunt prea desi, ei pot fi repicati. Repicarea se face atunci cand umiditatea solului permite smulgerea fara ranire a plantelor, atunci cand acestea au 3-4 frunze. Replantarea se va face pe un sol foarte bine pregatit. Pe timpul verii, puietii vor fi prasiti, udati, taiati. Dupa prima bruma, puietii vor fi scosi, sortati si clasificati. Cei mai vigurosi puieti, avand grosimea 5-7 mm la colet vor fi replantati in ghivece, in perioada imediat urmatoare scoaterii lor, si vor fi altoiti si replantati in iunie-iulie anul urmator. Altoirea indicata este cea in ochi crescand si nu cea in ochi dormind. Puietii mai firavi vor urma aceeasi procedura insa altoirea recomandata pentru ei este in ochi dormind (iulie-august). Portaltoii pentru obtinerea trandafirilor cu trunchi inalt Se obtin fie prin plantarea la locul la care va avea loc altoirea plantelor obtinute din flora spontana(macesi extrasi cu radacina), fie din seminte de maces ai caror puieti vor fi lasati sa atinga inaltimea de peste un metru. Inmultirea prin butasi si frunze Inmultirea prin butasi se aplica doar anumitor specii de trandafir (Poliantha, Bengale, Noissete, Bourbon etc.). Acestea au crengile flexibile si poseda calitatea de a face radacini din crengi atunci cand acestea sunt ingropate in pamant. Butasirea se practica fie in lunile iulieaugust (in verde) fie in octombrie-decembrie (in uscat). Butasirea in verde are un procent de prindere mai bun. Butasii verzi se fasoneaza din ramuri florifere cam la 7-10 zile dupa ce ultimile petale de trandafir s-au scuturat. Butasii prelevati din aceste ramuri vor avea 3-5 ochi viabili ceea ce inseamna o lungime de aproximativ 10 cm. Ultimele doua frunze de la partea superioara se lasa intacte, celelalte se taie. Taierea de la baza butasului se face imediat sub ochi si trebuie sa fie putin oblica. La partea superioara taietura se face cam la 2 mm deasupra ochiului. Butasii se planteaza in rasadnite si se uda abundent. Pentru protectia impotriva soarelui, geamurile rasadnitei vor fi varuite sau stropite cu mocirla. In zilele foarte calduroase butasii vor fi stropiti cu apa de 2-4 ori pe ora.

Udarea butasilor nu este necesara decat daca pamantul este prea tare. Daca totul decurge normal, in 3-4 saptamani butasii au deja radacini. Cand inradacinarea s-a produs deja, incepe aclimatizarea butasilor: la inceput se deschid geamurile rasadnitei la anumite intervale dupa care acestea se inlatura complet. Pana in toamna butasii vor fi feriti de buruieni si vor fi udati atunci cand este cazul. Inaintea inghetului vor fi montate geamurile rasadnitei si se vor acoperi cu paie, coceni, frunze, etc., pentru protectia impotriva inghetului. Primavara butasii se vor repica in pepiniera sau se vor lasa in rasadnite unde vor fi acoperiti cu pamant in strat de 3-4 cm, vor fi pliviti, udati si stropiti cu substantele indicate impotriva bolilor criptogamice. Toamna, trandafirii sunt deja pregatiti pentru a fi plantati la locul definitiv. Butasirea in uscat poate incepe dupa caderea frunzelor (sfarsitul lui octombrie) si pana la primele brume. Butasii se fac din lastari lemnificati si vor avea lungimi de 20-25 cm cand urmeaza sa fie plantati in pepiniere si de 10-15 cm cand urmeaza ca inradacinarea sa se faca in ghivece sau in rasadnite reci. Taierea de la baza se face imediat sub mugure si va fi usor oblica iar de la varf se face la 1-2 cm deasupra ultimului mugure. Daca plantarea butasilor se face in rasadnite reci, acestea se vor acoperi peste iarna cu materiale protectoare. Primavara, butasii care au inceput sa formeze radacini se planteaza in ghivece sau in pepiniera. La fel de bine ei pot fi lasati in rasadnita unde continua sa inradacineze. Pe parcurs li se vor asigura toate ingrijirile necesare. Toamna butasii bine inradacinati pot fi scosi si plantati la locul definitiv. Inmultirea prin frunze este o metoda mai dificila si nu se recomanda horticultorilor amatori. Inmultirea prin marcote si prin divizarea tufelor se poate face la soiurile cu radacinile proprii (nealtoite). Altoirea trandafirilor Altoirea in pepiniera Prezenta celor doi parteneri - altoiul si portaltoiul - este obligatorie in cazul trandafirilor. Portaltoii se obtin prin una din metodele descrise anterior, macesul salbatic fiind unul dintre cei mai indicati portaltoi. Portaltoii vor fi ingrijiti corespunzator in vederea altoirii pentru ca, altfel, procesul de prindere are de suferit. De aceea, inaintea altoirii se va face o ultima inspectie a portaltoilor, urmand ca cei dezvoltati insuficient sa fie indepartati fara a fi altoiti. In cazul trandafirilor, starea portaltoiului este hotaratoare pentru prindere, chiar daca altoii sunt preluati de la plante mai putin viguroase. Inainte de a se incepe altoirea propriu-zisa se vor face, prin sondaj, incercari de dezlipire a scoartei portaltoiului. Dezlipirea usoara este si ea o conditie a reusitei. In general lipsa de umiditate ingreuneaze dezlipirea scoartei. Pentru obtinerea altoilor se vor alege doar ramuri pe care au fost flori si ale caror petale s-au scuturat deja. Portiunile mediane ale acestor ramuri sunt cele mai recomandate pentru prelevarea de ochi. Frunzele ramurilor recoltate se vor taia ramanand doar cate un petiol lung de aproximativ un centimetru. Acest fragment de petiol va indica daca prinderea s-a facut sau nu. Atunci cand dupa circa o saptamana de la altoire petiolul cade usor la prima atingere inseamna ca altoirea a reusit. Cand petiolul se usuca si nu se desprinde nici dupa saptamani inseamna ca altoirea trebuie refacuta. Ghimpii de pe ramurile recoltate se indeparteaza. In continuare trebuie asigurata pastrarea corespunzatoare a ramurilor altoi, asta in cazul in care altoirea nu are loc in aceeasi zi cu recoltarea ramurilor-altoi. Imediat dupa taiere ramurile-altoi vor fi infasurate in carpe ude si introduse cu baza intr-un vas cu apa cu care vor fi transportate intr-un loc umbros, ferit de curenti. Aici vor fi

indepartate frunzele, vor fi legate in manunchiuri, etichetate (soi, data recoltarii). Pastrarea manunchilor se face in muschi umeg, in nisip umed etc. Cele mai uzuale metode de altoit la trandafiri sunt: in ochi dormind, in ochi crescand, in placaj si cu ramuri detasate. Altoirea in ochi crescand si altoirea in ochi dormind nu difera absolut deloc ca tehnica de altoire, diferentele sunt doar la perioadele din an in care ele se aplica. Altoirea in ochi crescand are loc in lunile mai-iunie si ochii altoiti se dezvolta in continuare pana in toamna, iar altoirea in ochi dormind are loc in lunile iulie-august, ochii altoiti urmand sa inceapa dezvoltarea in primavara urmatoare. Altoirea in ochi crescand, necesita ramuri altoi viguroase care sa aiba 7-8 mm la baza. La inceputul lui mai, cand se executa de regula aceasta altoire, numai trandafirii tinuti in sere pot oferi ramuri de asemenea talie. Altfel ramurile altoi vor fi recoltate toamna si tinute la stratificat in santuri cu nisip, afara, in locuri ferite de curenti si umiditate in exces. Activitatea de altoire incepe prin pregatirea instrumentelor specifice: briceag de altoit, piatra agraziva, rafie. Nu strica un exercitiu de formare a mainii pe plante salbatice aflate in zona. Puietii se dezvelesc de pamant in zona coletului care se curata bine cu o carpa uscata. Urmatorul pas este executia in zona coletului a doua incizii perpendiculare, in forma de T. Taietura orizontala va avea cam 1 cm lungime iar cea verticala o lungime dubla. Apoi se dezlipeste scoarta in zona taieturilor deja facute. Imediat se trece la taierea ochiului altoi care se introduce in despicatura portaltoiului si se leaga cu rafie. Toate aceste operatii vor fi facute cat se poate de corect dar si destul de rapid. Ochiul altoi se introduce, imediat ce a fost taiat, sub scoarta portaltoiului. El va fi tinut de bucatica de petiol in timpul acestei operatii. Introducerea sub scoarta nu se va face fortat iar atunci cind altoiul nu mai inainteaza in despicatura el va fi retezat la partea superioara exact in dreptul taieturii orizontale a portaltoiului. Este important ca la toate aceste taieri lama briceagului sa nu patrunda in tesuturile lemnoase ale portaltoiului, ci doar in scoarta si cambiu. Legarea cu rafie se incepe de sus in jos in asa fel incat prima spirala a infasurarii sa prinda cele doua margini ale despicaturii orizontale a portaltoiului. Se continua infasurarea, spirala langa spirala, pana cand este depasita toata incizia. Nodul va fi facut astfel incat sa permita desfacerea usoara. Cand operatia de altoire este incheiata se va musuroi baza portaltoiului in asa fel incat pamantul sa treaca cu aproximativ 7-8 cm deasupra punctului de altoire. Verificarea se face la 7-8 zile dupa altoire cand se indeparteaza pamantul si se verifica petiolul. La altoii prinsi legatura se va desface cam in trei saptamani de la altoire cand va avea loc si desmusuroirea. Dupa urmatoarele 18-20 zile va avea loc taierea salbatecului care se va executa la 1 cm deasupra ochiului prins. In continuare altoii in crestere vor fi controlati regulat, eventualii lastari salbatici vor fi pliviti. Cand dezvoltarea altoilor permite, ei vor fi ciupiti la 4-5 frunze. Altoirea in ochi dormind se executa de la sfarsitul lunii iulie si pana in septembrie. Se aplica atat portaltoilor nealtoiti cat si celor altoiti in ochi crescand la care altoirea nu a reusit. Tehnica altoirii nu difera de cea expusa in cazul altoirii in ochi crescand. Puietii altoiti trebuie sa fie musuroiti doar pana in momentul in care suntem siguri ca altoii s-au prins. Apoi musuroaiele vor fi desfacute pentru a expune la lumina altoii in vederea fortificarii lor pana iarna. Inainte de primele ingheturi, musuroaiele se vor reface astfel incat ochii-altoi sa se afle sub pamant la 15-25 cm. Altoirea trandafirilor cu trunchi inalt se poate face prin oricare dintre cele doua metode, dar punctele de altoire se vor afla la 1,5-1,8 m deasupra solului. Daca trandafirii cu trunchi

inalt se gasesc mai mult la locul definitiv (gradini, parcuri), este preferabil ca altoirea sa se faca la aceeasi inaltime pentru uniformitatea coroanelor. Inaintea altoirii, toti lastarii aflati sub viitorul punct de altoire vor fi indepartati. Inciziile in forma de T se pot face fie pe trunchi fie pe ramurile laterale ale coroanei cat mai aproape de punctul de ramificatie. Pe trunchiurile bine dezvoltate se pot altoi chiar si doi ochi dar in pozitii opuse unul fata de celalalt si la cativa centimetri diferenta inaltime. Cand altoii prinsi incep sa se dezvolte(13-16 zile de la altoire) portaltoiul se poate reteza deasupra celui mai inalt altoi prins (sau ramura aflata in continuarea altoiului). Lastarii nobili aflati in crestere vor fi protejati de vant printr-o legatura slaba cu trunchiul portaltoiului. Ei vor fi ciupiti corespunzator. Lastarii salbatici care continua sa apara vor fi pliviti. In situatiile in care scoarta portaltoiului nu se desprinde corespunzator se pot aplica celelalte metode de altoire care nu sunt conditionate de desprinderea cu usurinta a scoartei. Copulatia Copulatia este una dintre aceste metode. Ea poate fi simpla sau perfectionata. Se aplica primavara si implica alegerea de portaltoi si crengi-altoi de grosimi foarte apropiate. Atat pe portaltoi cat si pe altoi se vor executa taieturi oblice cat se poate de asemanatoare astfel incat altoiul sa se poata suprapune peste portaltoi cat mai perfect posibil. Toti ochii de pe portaltoi vor fi indepartati (orbiti). Pe altoi se pot lasa 1-2 sau chiar trei ochi. Se leaga strans cu rafie. Copulatia perfectionata se deosebeste de cea simpla prin existenta unui pinten atat pe altoi cat si pe portaltoi. Cei doi pinteni se vor intrepatrunde asigurand astfel stabilitatea celor doua suprafete aflate in . Trandafirii pot fi altoitui si in timpul iernii dar numai in spatii protejate (sere, rasadnite etc). Astfel se obtin trandafirii pitici, din portaltoi de maces cu talie mica. Pentru aceasta se vor alege din pepiniera puieti de maces cu varsta de un an si cu grosimea de 7-9 mm, care se vor planta in ghivece, in noiembrie. Ghivecele se vor aseza in spatii in care temperatura sa nu depaseasca 5-6°C. Aici va continua inradacinarea. Pe la jumatatea iernii plantele vor fi transferate in incaperi unde temperatura se va situa in intervalul 10-14°C. In aceste conditii incepe vegetatia si macesii pot fi altoiti. In timpul si dupa altoire plantele se tin la intuneric, li se asigura o umiditate corespunzatoare si o temperatura de 12-14°C. Altoii incep sa creasca si cand au lungimea de 15-20 cm vor fi scurtati la 3-4 frunze. In luna mai trandafirii pot fi plantati la locul definitiv. Trandafirii cu trunchi inalt pot fi obtinuti si din tufe de maces crescute in flora spontana. Acestea vor fi scoase cu radacini din locurile in care se afla, toamna, dupa caderea frunzelor. Din tufele scoase se aleg tulpini cu inaltimi de 1,5-1,8 m, care vor fi despartite de tufa avand grija sa ramana cu cat mai multe radacini. Radacinile se fasoneaza, se mocirlesc si astfel, plantele sunt puse la stratificat intr-un sant sapat la umbra si ferit de curenti. Se acopera cu vegetale uscate si se stropesc cu apa. In aceste conditii radacinile continua sa se dezvolte si mugurii tind sa porneasca in vegetatie. In acest moment, plantele sunt luate bucata cu bucata, li se infasoara radacinile intr-un bol nutritiv format din muschi umed, argila si balega de vaca peste care se trage o punga de polietilena. Astfel plantele sunt depozitate sub forma de gramezi in incaperi unde sa fie asigurata o temperatura de 6-10°C. Umiditatea va fi asigurata prin pulverizari repetate. Conditiile acestea declanseaza intrarea in vegetatie. Cand lastarii ajung la 4-6 cm, plantele vor fi altoite prin una din metodele descrise. Plantele altoite vor fi asezate in spatii cu temperaturi intre 12 si 14°C si vor fi stropite de 4-5 ori pe zi. Pozitia de asezare este cea oblica. Cand lastarii altoilor prinsi au deja lungimi de 4-5 cm (cam dupa o luna) se plivesc lastarii salbatici, se ridica plantele in pozitie verticala, se uda, se aerisesc. In luna mai trandafirii pot fi plantati la locurile definitive.

Taierea, este o operatiune foarte importanta. Aceasta operatiune poate avea loc fie toamna, fie primavara. Taierea se va face in functie de ce dorim sa obtinem de la t plante. Daca taierea este scurta, din ochiurile ramase se dezvolta lastari putini, dar lungi si vigurosi. Daca taierea este mai lunga, se vor dezvolta lastari numerosi, mai subtiri si mai scurti. Aceeasi tulpina se poate taia diferit, obtinand lastari care sa infloreasca la aceeasi inaltime. Desi le place soarele, trandafirilor nu le place prea multa apa. Udarea este necesara doar atunci cand pamantul din jurul lor este uscat, deoarece udarea execesiva duce la crestea acestora, insa fara a inflori. De asemenea, existenta buruienilor in jurul butasilor de trandafiri duce la intarzieri in dezvoltare, acestea consumand din substantele necesare cresterii si infloririi. Toamna si primavara se sapa solul din jurul tufelor mai adanc, pentru a permite aerisirea acestuia, cu atentie la radacinile trandafirilor care trebuie sa ramana netaiate.

Plantarea, inmultirea si ingrijirea trandafirilor Trandafirul, cunoscut din cele mai vechi timpuri, este astazi aproape nelipsit din gradinile noastre. Se cunosc peste 200 de specii si un numar impresionant de soiuri de trandafiri, in jur de 20.000. Cea mai raspandita specie salbatica de trandafir este macesul (Rosa canina), care creste spontan si in tara noastra. Soiurile de trandafiri nobili, asa cum se mai numesc trandafirii altoiti, se deosebesc intre ele prin diferite caracteristici. Din punct de vedere al modului de crestere , sunt: - trandafiri mici, cu coroana ca o tufa, la nivelul solului, dar care nu trebuie confundati cu hibrizii de trandafiri pitici; - trandafiri cu trunchi si coroana: au un trunchi inalt de 1,20-1,50 m, care se continua cu o coroana formata din 4-6 ramuri. - trandafiri urcatori (cataratori, ghimpanti), cu ramuri lungi de 2-4 m; - trandafirii pletosi (cu coroana plangatoare). Din punct de vedere al modului de inflorire , trandafirii altoiti pot avea o singura inflorire pe an si pot fi remontati (infloresc din primavara pana toamna). Exista si trandafiri cultivati special pentru ca au petale parfumate, din care se prepara dulceata sau sirop. Acesti trandafiri fac parte din speciile Rosa demascena si Rosa centifolia. Pentru ca trandafirii sa infloreasca frumos si din abundenta, acestia trebuie plantati in locuri insorite si adapostite de vanturi puternice. Gradinarii care indragesc aceasta planta isi pot amenaja un rosarium, care sa cuptinda mai multe soiuri, diferite prin forma si culoarea florilor. Materialul saditor se poate procura de la diferite magazine si pepiniere. Inmultirea trandafirilor Inmultirea soiurilor de trandafiri altoiti, nobili, se face prin butasi si prin altoire. Inmultirea trandafirilor prin butasi Inmultirea prin butasi este destul de usoara, insa nu se poate aplica la toate soiurile, deoarece numai lastarii si ramurile trandafirilor cu lemn moale au insusirea de a se inradacina atunci cand sunt puse in nisip sau pamant. Se pot inmulti prin butasi mai ales trandafirii poliantha, care au flori mici si numeroase, asezate in buchet, precum si unii trandafiri urcatori. Butasii se fac vara, operatie care se numeste butasire in verde, sau toamna tarziu - butasire in uscat. In timpul verii, butasii verzi se confectioneaza din lastarii care au inflorit. Acestia trebuie sa fie lungi de 10-45 cm; la varf se lasa numai 2 frunze, care se taie sau se ciupesc la jumatate.

Lastarii se taie la baza imediat sub un ochi, iar la varf, cu 1-2 cm deasupra ultimului ochi. Pentru taieri se foloseste un briceag bine ascutit. Pentru inradacinare, butasul se poate infige in ghivece sau ladite cu nisip, pana la circa 3-4 cm adancime. Pentru a asigura umiditatea necesara, nisipul din ghiveci se mentine in permanenta reavam, iar butasul se acopera cu un borcan de sticla. In primele zile, butasii se pulverizeaza zilnic cu apa. Plantarea se poate face in aceleasi conditii chiar si direct in gradina. La butasirea trandafirului in uscat, butasii sunt portiuni de ramuri anuale, lungi de 15-25 cm, care se confectioneaza toamna, dupa caderea frunzelor. Acestia se pastreaza peste iarna in nisip, in pivnita,, si se planteaza primavara, intr-un strat de flori din gradina sau in ghivece cu pamant nisipos. In toamna viitoare, dupa inradacinare, butasii se pot planta la locul definitiv. Inmultirea trandafirilor prin altoire Toate soiurile de trandafiri se pot inmulti prin altoire, pe puieti de maces. Puietii de maces se obtin astfel: vara - in luna august, mai exact - cand fructele de maces au culoarea verde-galbuie, se recolteaza, se zdrobesc si apoi se insamanteaza imediat (cu pulpa zdrobita), in santulete adanci de 3-4 cm si distantate la 20-30 cm. Deci, nu trebuie facuta greseala de a se recolta fructele mai tarziu, cand au culoarea rosie, deoarece in acest caz, semintele vor rasari mai greu (peste 2 ani). Toamna, peste stratul semanat se aseaza mranita sau frunze uscate. In timpul anului viitor se plivesc de buruieni si se uda la nevoie. Toamna, dupa caderea frunzelor, puietii portaltoi de maces se scot si se planteaza (cu un plantator) intro parcela de teren anume pregatita, la distante mai mari - 60 cm intre randuri si 20 cm pe rand -, in vederea altoirii. Se vor folosi in acest scop numai puieti care au o grosime la colet de 4-5 mm. Restul puietilor se vor replanta pentru fortificare. Inainte de plantare, puietii se fasoneaza, li se scurteaza radacinile - radacina principala la 20 cm, iar cele secundare la circa 1 cm - si tulpina - se lasa o singura tulpina, care se scurteaza la 18-20 cm. Altoirea acestor puieti se face in ochi crescand (mai - iulie) sau in chi dormind (august septembrie). Pentru gradinarii care doresc sa altoiasca singuri trandafirii, iata cateva detalii in legatura cu modul in care trebuie efectuata aceasta operatie. Cea mai des folosita este altoirea in ochi dormind. Cand se urmareste obtinerea trandafirilor sub forma de tufa, altoirea se face imediat sub colet (pe radacina), pentru a feri lastarul altoi de uscaciune si ger, precum si pentru a impiedica aparitia de lastari salbatici din portaltoi. Coletul este portiunea care face trecerea intre radacina si tulpina. Pasii altoirii: 1. Pentru altoire, se dezveleste puietul portaltoi de maces la colet si se sterge baza lui cu o carpa. Urmeaza taietura in forma de "T" sub zona coletului (o taietura transversala de circa 1 cm si o alta taietura longitudinala de circa 2,5 cm). Imediat, cu spatula briceagului se dezlipesc putin marginile taieturii longitudinale, unde se va introduce ochiul. 2. Urmeaza scosul ochiului de pe lastarul altoi. Lastarul altoi se taie de la trandafirul pe care dorim sa il inmultim si trebuie sa fie gros de 5-8 mm, cu cateva frunze, iar floarea din varf sa

fi fost trecuta. Ochii de la subsuoara frunzelor trebuie sa fie bine dezvoltati, insa nu porniti in crestere. Imediat dupa recoltarea lastarului, se indeparteaza spinii si frunzele (trebuie sa ramana din frunze numai o portiune de codita lunga de 1-1,5 cm). In cazul in care altoirea nu se face imediat, lastarii altoi se pastreaza la rece, infasurati in carpe umezite sau in muschi. Ochiul altoi se scoate de pe lastar impreuna cu o portiune de coaja si cu foarte putin lemn, procedandu-se astfel: - lastarul altoi se tine in mana stanga, cu degetul aratator sub lastar, in dreptul ochiului care trebuie scos; - taietura se incepe cu baza lamei briceagului la circa 1,5 cm deasupra ochiului si se continua pana la 1,5 cm sub ochi. Ea se executa printr-o miscare de alunecare a taisului lamei, care inainteaza concomitent in jos si in sus si de la stanga la dreapta. - ochiul este scos impreuna cu coaja si o pojghita de lemn foarte subtire (ca o foita de tigara); daca pojghita de lemn este prea groasa, altoiul nu se prinde. - ochiul detasat se prinde cu mana de petiol si se introduce sub coaja, impingandu-l cu spatula. Daca el este mai lung decat taietura in forma de T de pe portaltoi si nu intra in intregime sub coaja, partea care ramane in afara se taie pe linia orizontala a T-ului. Dupa introducerea ochiului se apasa cu degetele aratatoare pe marginile taieturii verticale, incepand se jos in sus, spre a inlatura golurile de aer dintre scut si portaltoi. - la urma se executa legatura cu rafie, tei topit, bumbac sau fasii de material plastic. Legatul se face astfel: firul de rafie se aseaza peste taietura transversala in asa fel ca intr-o parte sa ramana un capat mai scurt, de circa 10-15 cm. Apoi cu capatul lung din mana dreapta se incepe infasurarea de sus in jos, capatul scurt lasandu-se pe sub legatura. Cand se ajunge in dreptul ochiului, acesta se ocoleste putin, apoi se continua infasurarea pana se acopera toata taietura verticala. La sfarsit, capatul rafiei se trece de doua, trei ori pe sub ultimul inel al spiralei, strangandu-se bine, sau se face nod. Locul altoit nu se unge cu mastic (ceara de altoit). La punctul de altoire se face un mic musuroi de 5-8 cm, din pamant marunt si reavan. Verificarea prinderii la altoire se face dupa circa 10 zile, cand se desface musuroiul si se atinge petiolul (codita) cu degetul. Daca petiolul cade, inseamna ca ochiul altoi nu s-a prins. Odata cu controlul prinderii se slabese si legatura. Musuroiul se la baza se va reface dupa caderea brumelor si a frunzelor. Acum se face mai mare (12-15 cm), pentru a proteja ochiul altoi de gerurile iernii. In primavara, imediat ce pericolul gerurilor a trecut, musuroiul se desface cu atentie pentru ca sa nu se vatame ochiul altoi. Daca demusuroirea intarzie, este posibil ca ochiul sa se asfixieze. Pentru formarea trandafirilor cu trunchi inalt, altoirea se face la inaltimea de 1,20 - 1,50 m. In acest caz, puietul portaltoi trebuie sa aiba o tulpina de 1-2 ani, inalta de circa 1,50 - 1,70 m. Pentru aceasta se pot folosi drajoni (puieti potniti din radacini) de la tufe de maces care cresc spontan la marginea padurilor. Ingrijirea lastarilor porniti din altoi se face astfel: primavara, la puietii prinsi se face scurtarea tulpinii portaltoiului la circa 1 cm deasupra punctului de altoire. Lastarul care se dezvolta din ochiul altoi se ciupeste la 4-5 frunze, pentru a se ramifica. Plantarea trandafirilor Trandafirii se planteaza toamna (octombrie - noiembrie) sau primavara (martie - aprilie).

Inainte de plantare se face fasonarea radacinilor, scurtandu-se cele lungi si groase la 15-20 cm, iar celelalte subtiri la cativa cm. Totodata se retin numai 2-4 ramuri care se scurteaza la 45 muguri. Radacinile fasonate se introduc intr-o mocirla (o pasta formata din pamant, balegar si apa). Groapa de plantare trebuie sa fie mare, de 40-50 cm latime si 40-50 cm adancime. In groapa se face un musuroi de pamant pe care se aseaza radacinile in asa fel incat planta sa fie introdusa pana la colet sau cu 2-3 cm mai adanc. Pamantul folosit pentru acoperirea radacinilor se amesteca cu putina mranita (circa 2 kg la groapa). La sfarsitul plantarii se uda si se ridica un musuroi la baza planei. In cazul trandafirilor cu trunchi inalt este indicat ca plantarea sa se faca inclinat, pe directia randului (40-50 grade), pentru ca toamna, acestia sa se poata ingropa in pamant fara a se rupe la aplecare. Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcatori si cei cu trunchi inalt. Trandafirii cultivati pentru petale se planteaza la 1,75 m intre randuri si 1 m intre plante pe rand. Ingrijirea trandafirilor Dezmusuroirea trandafirilor Prima lucrare, in primavara, este dezmusuroirea trandafirilor pitici. In cazul trandafirilor cu trunchi inalt, daca protejarea peste iarna nu s-a facut prin ingropare, se indeparteaza materialele de protectie (paie, hartie, etc.). Taierea este una din cele mai importante lucrari ce se executa primavara devreme. Prin taiere se indeparteaza o parte din ramurile tufei si se scurteaza cele ramase. Orientativ, numarul de ramuri care trebuie sa ramana la o tufa de trandafiri este de 3 pana la 5, in functie de varsta plantei. La soiurile care cresc foarte viguros se pot lasa 6-7 ramuri. La trandafirii pitici, ramurile de un an retinute trebuie sa se afle cat mai aproape de baza tufei, pentru ca sa se ingroape mai usor la iarna. Ramurile oprite se scurteaza, in functie de vigoarea soiului, astfel: la 2-4 ochi in cazul trandafirilor cu crestere pitica si cu ramuri slabe, la 5-6 ochi la cei cu crestere viguroasa si la 8-10 ochi la trandafirii si la ramurile cu crestere foarte viguroasa. La trandafirii urcatori se lasa ramuri anuale lungi de 50-150 cm, in diferite puncte slabe ale lemnului vechi, astfel ca sa imbrace bine obiectul decorat (perete, pergola, etc.). Cu ocazia taierilor, se indeparteaza cu fierastraul lemnul vechi, batran, uscat. Ingrasarea La ingrasarea unei tufe de trandafiri se poate folosi balegar bine fermentat (2-3 kg) sau gunoi de pasari (100-200 g). Aceste ingrasaminte se aplica toamna (odata cu sapatul in jurul tufei), la 2-3 ani o data. Se pot folosi si ingrasaminte chimice: - toamna: superfosfat (25-30 g/m2) si sare potasica (10-15 g/m2); - primavara: azotat de amoniu (15-20 g/m2).

In timpul vegetatiei se poate folosi ca ingrasamant suplimentat, gunoiul de pasari sub forma de solutie (500 g gunoi de pasari la 1 galeata de 10 l de apa). La o tufa se istreaza circa 5 l din aceasta solutie hranitoare. Exista si ingrasaminte mixte pentru trandafiri, care se pot cumpara din magazine. Nu uitati ca atunci cand aplicati astfel de substante trebuie sa respectati instructiunile de pe ambalaj. Udarea trandafirilor Se face atunci cand solul este uscat. Totusi, nu este necesar ca udatul sa se faca zilnic, ca la alte plante din gradina, deoarece trebuie retinut ca excesul de apa provoaca o crestere vegetativa abundenta, in dauna infloririi. Lucrarea pamantului In timpul verii, pamantul se praseste des pentru a fi mentinut reavan si lipsit de buruieni. Toamna sau primavara viitoare, pamantul din jurul tufelor se sapa mai adanc, pana la adancimea care sa evite vatamarea radacinilor. Indepartarea lastarilor salbatici. Toti lastarii porniti din portaltoi trebuie indepartati imediat pentru a nu inabusi altoiul. Inlaturarea florilor trecute. Pe masura ce florile se scutura, trebuie indepartate prin taiere. Altfel fructul ce se va forma va consuma inutil o parte din substantele nutritive ale plantei necesare pentru o noua inflorire. Protejarea trandafirilor Toamna, dupa caderea frunzelor, se face protejarea trandafirilor impotriva gerului din iarna. La trandafirii pitici, aceasta lucrare consta in efectuarea unui musuroi de 25-30 cm, la baza tufei. La trandafirii cu trunchi inalt, protejarea se poate face in 2 feluri: fie ca se apleaca tulpina la nivelul solului si apoi se musuroieste numai coroana, fie ca se inveleste coroana cu paie sau hartie de sac. In acest din urma caz, printre ramurile coroanei se pun manunchiuri de paie, cetina de brad, talas sau stiuleti de porumb, dupa care se leaga cu sfoara sau sarma, pentru a usura operatia de invelire.

Plante si flori iubitoare de umbra Portiunile de gradina neexpuse la soare pot reprezenta printr-un asamblu de plante un eveniment deosebit. In zonele umbrite ale gradinii se prefera folosirea arbustilor si ferigilor rezultand plantatii fermecatoare.

Azaleele japoneze (Rhododendroni) Cele mai puternice culori pentru locurile umbrite le realizeaza Azaleele japoneze (vezi imaginea de sus). Acestea sunt mereu inflorite, si de cele mai multe ori cresc sub forma rotunda pana la plana. Tufele de flori, mari, care a umbra, mai raresc verdele si isi arata podoaba de flori inca din iunie/iulie. Azaleele japoneze se prezinta privitorilor in alb, violet, roz si rosu. Din marea varietate sunt recomandate: • •

soiuri albe: LUZI; LUCIU DE ZAPADA; ALBA CA ZAPADA soiuri orange: GEISHA ORANGEROT; ORANGE BEAUTY;

• • •

soiuri rosu: JOHN CAIRNS; MARUSCHKA; FRIDOLINE; ZIUA MAMEI; GABRIELE; soiuri roz deschis: BLANICE; DIAMNAT LACHS; soiuri roz inchis: ROZ DIAMANT; KERMESINA; ROSALIND; RUBINETTA 2.

Ferriga regala

Ferigi Ferigile ne deschid posibilitatea sa acoperim cu ceva verde si sa alcatuim in mod interesant si acele parti foarte umbrite, unde nu rezista nici chiar tufele cu flori iubitoare de umbra. Deobicei aceste parti din gradina sau lemnaria de la garajul vecinului, in lipsa ferigilor, devin depozite de pietre, crengi si tot felul de vechituri. Dintre ferigi recomandam: • • • • • • • •

Parul fetei (Adiantum pedantum) - 40-50 cm inaltime; Strasnic (asplenium trichomanes) - 10 cm inaltime; Spinarea lupului (Athyrium filix-femina) - 70-150 cm inaltime; Scarita muntelui (Blechnum spicant) - 25-40 cm inaltime; Feriga (Dryopteris filix-mas) - pana la 140 cm inaltime; Feriga regala (Osmunda regalis) - 150-200 cm inaltime; Navalnic (Phyllitis scolopendrium) - 30-60 cm inaltime; Creasta cocosului (Polystichum aculeatum) -pana la 80 cm inaltime.

Nopticoasa

Tufe de umbra cu flori Aceste plante nu trebuie izolate in intunericul crengilor. In masura in care nu sunt asezate in plin soare toata ziua, alegerea locului poate fi deosebit de flexibila. Premiza este evident un sol de humus care poate retine umiditatea si o buna alimentare cu apa. Florile care iubesc umbra sunt: • • • • • • • • • • • • • • • • •

omagul de gradina (Aconitum napellus); 90-150 cm; albastru, alb; aiuga (Ajuga reptans); 15-20 cm albastru; caldarusele hibride (Aquilegia hibrida); 40-70cm; toate culorile; barba popii (Aruncus dioicum); 150-200 cm; galben smantaniu; astilbe (Soiuri de Astilbe); 20-120 cm; rosu, roz, crem, alb; craciunita (Bergenia Cardifolia); 30-40 cm; rosu, roz, alb; clopoteii (Soiuri de Campanula); 10-100 cm; albastru, roz, alb; cardamine (Cardamine trifolia); 20-30 cm; alb; cerceii doamnei (Dicentra spectabilis); 60-90 cm; roz-alb; degetar (Digitalis purpurea); 100-150 cm; roz, rosu, galben; epimedium (Epimedium sp.); 15-30 cm; alb, roz galben vinarita (Galium odoratum); 15-20 cm; alb; gerentel (Geum coccineum) 20-40 cm; rosu orange; spanz hibrid (Heleborus hibrid); 25-40 cm; alb, roz, rosu, galben; nopticoasa (Hesperis matronalis); 60-100 cm; roz, violet; crin de toamna (Hosta sp); 5-120 cm; albastru, lila, alb; ligularia (Liguraria dentata); 100-120 cm; galben;

• • • • • •

omplhalodes (Omplhalodesverna); 15-25 cm; albastru; coada cocosului (Poligonatum hibrid); 60-100 cm; alb; primul (Primula sp); 5-30 cm; toate nuantele coloristice; mierea ursului (Pulmonaria sp); 15-30 cm; albastru, rosu, roz, alb tiarela (Tiarella cordifolia); 15 -30 cm; alb; saschiu (Vincar minor); 10-20 cm; albastru;